Sănătatea auzului este adesea ignorată până când apar probleme precum surditatea, amețelile sau tinitusul. Totuși, mulți nu știu că unele medicamente pot afecta direct urechea internă. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, milioane de oameni ar putea suferi efecte secundare auditive ca urmare a utilizării unor medicamente comune.
Anumite antibiotice, medicamente de chimioterapie sau chiar diuretice, deși vitale pentru tratarea bolilor grave, prezintă și un risc ascuns: ototoxicitatea. Acest termen descrie deteriorarea ireversibilă pe care anumite medicamente o cauzează celulelor senzoriale din ureche, esențiale pentru auz și menținerea echilibrului.
Identificarea medicamentelor care provoacă probleme de auz este, prin urmare, crucială pentru a preveni complicațiile. Cercetarea științifică a evidențiat șase grupe principale de medicamente cu efecte adverse asupra auzului, alertând atât medicii, cât și pacienții.
Antibioticele aminoglicozidice și pierderea auzului
Antibioticele aminoglicozidice precum gentamicina, amikacina și tobramicina sunt utilizate pentru a trata infecțiile grave. Totuși, Cold Spring Harbor Perspectives in Medicine raportează că între 20% și 50% dintre pacienți dezvoltă leziuni ale auzului după utilizare.
Potrivit unui studiu din Frontiers in Cellular Neuroscience, acest efect se datorează acumulării medicamentului în celulele senzoriale ale urechii interne, unde generează radicali liberi care le distrug ireversibil, cauzând surditate progresivă și, în multe cazuri, tinitus persistent.
Mai mult, un articol din The Anatomical Record avertizează că unele aminoglicozide nu afectează doar auzul, ci și echilibrul. Gentamicina, de exemplu, este foarte vestibulotoxică și poate provoca amețeli cronice și pierderea stabilității.
Cisplatina și alte medicamente de chimioterapie
Cisplatina este unul dintre cele mai eficiente medicamente împotriva tumorilor solide, cu rate foarte ridicate de vindecare pentru cancerul testicular. Totuși, un studiu publicat în Journal of the Chinese Medical Association documentează că până la 77% dintre pacienții tratați dezvoltă pierdere ireversibilă a auzului.
Acest medicament pătrunde în urechea internă prin transportatori specifici. Articolul din Cold Spring Harbor Perspectives in Medicine explică faptul că o dată ajuns în interior, acesta dăunează ADN-ului celular, blochează procesele vitale și generează stres oxidativ. Rezultatul este moartea celulară și deteriorarea cumulativă a auzului.
Alte compuși din aceeași familie, cum ar fi carboplatina sau oxaliplatina, pot să dăuneze, de asemenea, urechii. Cu toate acestea, cercetările publicate în The Anatomical Record indică cisplatina ca fiind agentul cu cel mai mare potențial de a afecta auzul.
Riscurile auditive ale diureticelor de tip loop
Conform studiului din The Anatomical Record, diureticele de tip loop, cum ar fi furosemida și bumetanida, sunt utilizate pentru a trata hipertensiunea și bolile cardiace. Deși efectele lor ototoxice sunt, de obicei, temporare, atunci când sunt combinate cu antibiotice aminoglicozidice, pot provoca daune ireversibile.
Un studiu publicat în American Journal of Audiology dezvăluie că aceste medicamente alterează compoziția ionic a endolimfei, fluidul din urechea internă, cauzând dezechilibre care afectează atât auzul, cât și echilibrul. Unii pacienți experimentează țiuit în urechi și amețeli la scurt timp după începerea tratamentului.
Combinația de diuretice și medicamente de chimioterapie crește și mai mult riscul, reprezentând o provocare pentru pacienții cu cancer care au nevoie de gestionarea lichidelor.
Medicamente antiinflamatoare comune și analgezice
Conform lui Schacht et al. (2012), aspirina, cunoscută și ca acid acetilsalicilic, și alți salicilați pot provoca tinitus și pierdere temporară a auzului. Deși în majoritatea cazurilor simptomele dispar la întreruperea medicației, la doze mari riscul crește considerabil.
Studiul din Cold Spring Harbor Perspectives in Medicine raportează că paracetamolul și alte analgezice non-opioide au fost asociate cu un risc crescut de probleme auditive, mai ales în cazul utilizării prelungite.
Aceste medicamente sunt considerate, în general, sigure, dar dovezile arată că utilizarea prelungită, mai ales în combinație cu alte medicamente, crește probabilitatea complicațiilor auditive.
Medicamente antimalarice și antibiotice specifice
Medicamentele precum clorochina și chinina, folosite istoric împotriva malariei, pot provoca tinitus, amețeli și pierdere a auzului. Mecanismul exact este încă investigat, dar pare să fie legat de deteriorarea nervului auditiv.
În plus, antibiotice precum vancomicina, mai ales când sunt administrate împreună cu aminoglicozide, cresc riscul de ototoxicitate. Acest efect combinat reprezintă un risc considerabil în tratamentele de spital.
Deși aceste medicamente au salvat milioane de vieți, potențialul lor ototoxic necesită o monitorizare riguroasă în cazul pacienților expuși riscului.
Inhibitorii de fosfodiesterază
Articolul publicat în The Anatomical Record descrie cum medicamentele populare pentru disfuncția erectilă, precum sildenafilul (Viagra) și tadalafilul (Cialis), au primit avertismente de siguranță din cauza cazurilor de pierdere bruscă a auzului și vertij.
Mecanismul nu este complet clar, dar se crede că afectează perfuzia sanguină în urechea internă, reducând aportul de oxigen și nutrienți către celulele senzoriale.
Deși aceste efecte sunt rare, popularitatea în creștere a acestor medicamente justifică avertismentul. Pacienții care observă țiuit în urechi sau pierdere bruscă a auzului ar trebui să întrerupă utilizarea și să solicite sfatul medicului.
Concluzie
Medicamentele care cauzează deteriorarea auzului reprezintă o provocare clinică. Aminoglicozidele, cisplatina, diureticele de tip loop, antiinflamatoarele, medicamentele antimalarice și cele pentru disfuncția erectilă s-au dovedit a provoca surditate, amețeli și tinitus.
Cunoașterea științifică permite o evaluare echilibrată a riscurilor și beneficiilor, dar prevenirea depinde de o monitorizare medicală atentă. Detectarea timpurie a simptomelor poate preveni daunele permanente și menține o calitate sănătoasă a vieții.
Vă invităm să vă împărtășiți gândurile și comentariile despre acest subiect mai jos!




