Când Bri descoperă prânzurile săptămânale secrete ale iubitului ei, Radu, cu bunica sa, adevărul din spatele acestor întâlniri dezvăluie o legătură emoționantă care îi schimbă complet perspectiva asupra iubirii și familiei. Această relație neașteptată îi va aduce mai aproape sau va destrăma legăturile cu cele mai importante două persoane din viața ei?

Am crezut mereu că viața are un mod ciudat de a echilibra lucrurile. Sigur, mi-a dat multe încercări grele, dar într-un fel sau altul, lucrurile s-au așezat. Sunt Bri, am 20 de ani. Privind în urmă, am trecut prin multe, dar am fost și binecuvântată cu oameni incredibili alături.

Crescând, eram lumina ochilor părinților mei. Fiind singurul copil, am primit toată dragostea și atenția imaginabilă. Părinții mei s-au asigurat că am parte de tot ce-i mai bun: cele mai bune școli, petreceri de ziua mea minunate și prieteni care au devenit ca o familie extinsă.

În fiecare seară, tata îmi spunea povești din copilăria lui înainte să mă culce, iar mama nu lăsa să treacă o zi fără să-mi spună cât de mult însemnam pentru ei.

Dar la 10 ani, lumea mea s-a răsturnat cu susul în jos. Îmi amintesc acea zi ca și cum ar fi fost ieri. Părinții mei plecau la o întâlnire de familie într-un alt oraș, iar eu rămâneam cu bunica. M-au îmbrățișat mai strâns ca de obicei înainte să plece.

Mai târziu în acea seară, în timp ce mă jucam table cu Bunica, am primit vestea devastatoare despre un accident groaznic. Un camion a pierdut controlul și a intrat în mașina părinților mei pe autostradă. Nu au supraviețuit.

Pierderea lor a fost ca pierderea unei părți din mine. Dar Bunica și Bunicul au pășit direct în rolurile uriașe pe care părinții mei le-au lăsat în urmă. Nu m-au lăsat niciodată să mă simt singură.

Bunica îmi citea în fiecare seară povești care făceau lumea să pară mai mică și mai aproape. Bunicul mă ducea în parcuri de distracții, mă împingea pe leagăn tot mai sus, ca și cum putea să mă ridice deasupra tristeții mele.

Dar viața nu te lasă să te obișnuiești prea mult cu ceva bun. Câțiva ani mai târziu, l-am pierdut și pe Bunicul. Pentru mine, a fost ca și cum mi-aș fi pierdut părintele pentru a doua oară. Pentru Bunica, nici nu-mi pot imagina durerea de a-și pierde partenerul de viață.

Cu toate acestea, Bunica a fost incredibilă. Ne-am apropiat și mai mult, devenind o mică echipă care se sprijinea una pe cealaltă.

Apoi a apărut Radu. Ne-am cunoscut la o expoziție de artă acum un an. Știi acele momente când pur și simplu rezonezi cu cineva? Așa a fost cu noi. De atunci, părea că ne știm de o viață.

Radu are 23 de ani și e minunat. Are o bunătate sinceră care te face să vrei să fii mai bun doar fiind lângă el.

Când relația noastră a devenit serioasă, știam că trebuie să o cunoască pe Bunica. Dar reacția ei m-a luat complet prin surprindere. A fost total împotrivă. Mi-a spus că sunt prea tânără și că ar trebui să mă concentrez pe studii.

Reacția lui Radu a fost una plină de înțelegere. M-a îmbrățișat și mi-a spus: „Bunica ta doar vrea ce e mai bine pentru tine, Bri. Nici o grabă.”

Dar zilele trecute, când am avut puțin timp liber, am trecut pe la Bunica… și am văzut ceva care m-a șocat. Ea urca în mașina lui Radu!

L-am urmărit până la un restaurant cochet. Prin geam, i-am văzut râzând și discutând de parcă erau cei mai buni prieteni. Am aflat mai târziu că Radu o lua în fiecare joi la prânz, continuând tradiția pe care o avea cu Bunicul meu.

„Este ceva ce Bunicul tău ar fi făcut, Bri,” mi-a spus Radu mai târziu. „Am vrut doar să păstrez asta viu pentru ea.”

În acel moment, am realizat cât de mult îl iubește și îl respectă pe Radu. Și da, acum face parte din familia noastră.

Ce părere ai? Nu e minunat ce legătură au?