Brenda se simțea descumpănită când soția fiului ei decedat îi nega cunoștința și uluită când, vizitând mormântul fiului său, vedea piatra funerară a nurorii ei în apropiere. Căuta răspunsuri la cel mai bun prieten al fiului său, dar comportamentul suspect al acestuia o determina pe Brenda să dezlege misterul singură.

Christopher avea doar 27 de ani când a murit într-un tragic accident, lăsându-și mama, Brenda, în fața unui abis nesfârșit de durere. Lumea ei s-a scufundat în întuneric după moartea lui, iar sănătatea ei a avut de suferit.

Acum, după un an petrecut într-o clinică, Brenda călătorise sute de kilometri pentru a vizita mormântul fiului ei. Purta povara unei dureri ce nu putea fi exprimată în cuvinte și coborâse la stația de metrou din orașul în care Chris trăise, murise și fusese înmormântat.

Când Brenda se îndrepta spre ieșirea stației, a zărit o față cunoscută în mulțime: nora sa văduvă, Harper. Brenda plănuise să se întâlnească cu Harper după vizita la cimitir, așa că s-a grăbit să o urmeze pentru a-i face o surpriză.

„Harper! Harper? Așteaptă puțin”, a spus ea, bătând-o pe umăr pe tânără.

„Nu sunt Harper. Ați greșit persoana, doamnă”. Tânăra i-a îndepărtat mâna lui Brenda cu aroganță și s-a îndepărtat repede.

„Ce ciudat!” gândi Brenda. „Ochii, culoarea părului și vocea sunt aceleași… Este Harper!”

Dar femeia dispăruse în mulțime. Brenda a oprit un taxi în fața stației și s-a îndreptat spre cimitir. Întâlnirea o bântuia pe tot drumul, fără a înțelege de ce Harper se comportase atât de ciudat.

„Doamnă… am ajuns”, a spus taximetristul, oprind la poarta cimitirului, scoțând-o pe Brenda din gândurile sale.

Liniștea era tulburătoare în timp ce Brenda căuta în rândul mormintelor locul de odihnă al lui Christopher. Un val de emoții a cuprins-o când l-a găsit. A izbucnit în plâns, atingând piatra de mormânt a lui Christopher cu mâinile tremurânde.

Neîncrederea a cuprins-o pe Brenda când privirea i-a alunecat către mormântul vecin.

Epitaf-ul gravat pe piatra funerară a înspăimântat-o.

„În memoria lui Harper. S.

8 ianuarie 1995 – 3 decembrie 2020

Mereu iubită, mereu dorită.

Odihnește-te în pace.”

„Doamne… Harper a murit săptămâna trecută și nimeni nu mi-a spus?”, exclamă Brenda, nevenindu-i să creadă ce vedea.

O întrebare tulburătoare i-a apărut imediat în minte: „Dacă Harper a murit, cine era fata din metrou?”.

Brenda s-a trezit din gânduri când a auzit pe cineva greblând frunze uscate. Grădinarul cimitirului lucra în apropiere. Brenda s-a apropiat de el și l-a întrebat despre înmormântarea lui Harper.

Bărbatul și-a aprins o țigară și a oftat, expulzând o suflare de fum în aer. „A avut loc săptămâna trecută. A fost ciudat… Nu au fost doliuarii, doar angajații serviciului funerar. Au adus sicriul, l-au îngropat, au pus o piatră simplă și au plecat. Nici măcar nu a fost o înmormântare propriu-zisă”.

„A vizitat cineva mormântul după aceea?”, întrebă Brenda, încruntându-se.

„Din câte știu, nu, doamnă”, a răspuns el. „Lucrez aici toată ziua și locuiesc în împrejurimi. Supraveghez cimitirul mereu și nu am văzut pe nimeni vizitând mormântul acelei femei”.

„Bine… mulțumesc”, spuse Brenda și se întoarse. Nimic nu avea sens pentru ea.

Curioasă să dezlege misterul ce o înconjura pe nora sa și moartea acesteia, Brenda a decis să se întâlnească cu Jake, cel mai bun prieten și asociat al fiului ei decedat.

Jake a fost luat prin surprindere văzând-o pe mama celui mai bun prieten al său la ușa casei, zâmbindu-i. A invitat-o pe Brenda înăuntru, dar ea i-a simțit neliniștea.

Când Brenda a intrat, a văzut bagaje în salon și l-a întrebat imediat pe Jake despre planurile sale de călătorie.

„Plec din acest stat, doamnă Sutton. A fost un an greu de când a murit Chris”, a spus Jake, cu o expresie de dezamăgire și îngrijorare pe față. „Firma este în faliment, așa că am decis să mă mut departe de toată mizeria cu care m-am confruntat”.

„Cum poate fi firma în faliment, Jake?”, întrebă Brenda, ridicând o sprânceană.

„Ce se întâmplă? Am văzut mormântul lui Harper lângă cel al fiului meu. Nimeni nu mi-a spus măcar că a decedat! Spune-mi… ce s-a întâmplat cu nora mea? Cum a murit?”.

„Doamnă Sutton, eu… Nu am vrut să vă deranjez. După decesul lui Chris, erați foarte tulburată și îndurerată. Când am aflat că urmați să petreceți un an în spital, mi-a fost teamă că starea dumneavoastră se va agrava dacă aflați despre criza financiară a firmei și despre ce a făcut Harper”, a spus Jake, tulburând-o și mai mult pe Brenda.

„Ce a făcut Harper, Jake?”, întrebă Brenda. „Vreau să știu totul”.

Jake oftă adânc. „Ei bine, Harper a moștenit firma după moartea lui Chris, dar a refuzat să o conducă pentru că nu știa nimic despre afacere. Așa că, de comun acord, am intervenit eu pentru a conduce firma, deoarece eram deja asociatul lui Chris”.

„Sincer, afacerea a ajuns la fund după moartea fiului dumneavoastră. Eram pe punctul de a declara falimentul când Harper a sugerat să căutăm investitori și să luăm împrumuturi pentru a revitaliza firma”, explică Jake.

„Dar… ai spus că Harper refuza să aibă o părere în afacere”, spuse Brenda, cu suspiciuni crescute.

„Da, dar eram toți disperați să salvăm firma. Am acceptat ideea lui Harper. Dar doar cu o săptămână în urmă, Harper a retras banii împrumutului de cinci milioane de dolari și a fugit. Poliția a început să o caute”.

„Doamne! Harper a furat banii împrumutului?”, exclamă Brenda, incredulă. Era prea greu de acceptat că soția fiului său decedat ar fi distrus munca lui după moartea acestuia.

„Nu ne așteptam niciodată să ne trădeze așa, dar a plătit prețul trădării sale”, adăugă Jake. „Poliția a descoperit o mașină arsă care s-a prăbușit de pe o stâncă lângă pădure. Era mașina lui Harper. A suferit un tragic accident și a murit pe loc”.

„Ce? Doamne…”, exclamă Brenda.

„Poliția a recuperat cadavrul complet ars al unei femei cu lănțișorul de aur cu litera ‘H’ a lui Harper. Erau resturi carbonizate de bancnote de o sută de dolari. Totul era incinerat… cazul s-a închis ca moarte accidentală”.

„Doamne… Harper a dat totul peste cap”, spuse Brenda. „Dar stai… ce s-a întâmplat cu munca asiduă a lui Christopher? Nu are sens ca firma să fi dat faliment după moartea lui”.

„Înțeleg frustrarea dumneavoastră, doamnă Sutton”, spuse Jake. „Dar circumstanțele au scăpat de sub control. Harper a plătit un preț mare pentru acțiunile sale, dar înmormântarea ei a fost demnă. Au fost mulți invitați care au plâns tragica ei moarte… în ciuda răului pe care ni l-a făcut tuturor”.

„Înmormântarea lui Harper?”, începu Brenda să suspecteze. Grădinarul cimitirului îi spusese că nimeni nu participase la înmormântarea lui Harper. Ceva i se părea incredibil de suspect. Anxietatea și neliniștea lui Jake, alături de decizia lui bruscă de a părăsi orașul, i-au alimentat și mai mult îndoielile.

„Când ai zborul, Jake?”, întrebă Brenda.

„Mâine dimineață… la ora 6”, spuse el.

„Te deranjează să petrec noaptea aici?”, întrebă Brenda, în timp ce un plan prindea contur în mintea sa. „Îmi este teamă să închiriez o cameră de hotel singură pentru această noapte într-un oraș necunoscut”.

Jake se gândi o clipă, dar până la urmă acceptă și o conduse pe Brenda la camera de oaspeți. Brenda stinse luminile, dar nu a dormit. În schimb, a așteptat nerăbdătoare ca luminile din camera lui Jake să se stingă pentru a căuta o dovadă care să o ajute să facă legătura.

Odată ce Jake adormi, Brenda se îndreptă spre salon și căută în bagajul lui Jake. Mâinile îi tremurau de o combinație de anxietate și frică. Dacă Jake doar se prefăcea că doarme? Dacă o prindea în timp ce căuta? Consecințele o bântuiau pe Brenda. Dar era hotărâtă să dezvăluie adevărul.

Căutarea Brendei s-a transformat în cel mai mare coșmar al său când a descoperit două pașapoarte false ascunse într-un compartiment secret. Într-unul dintre ele apărea o fotografie a „norei sale moarte”, Harper, dar cu un alt nume.

„Sarah? Pe cine încerci să păcălești, Harper?”, murmură Brenda.

„John?”, fața Brendei se strâmbă de suspiciune la vederea fotografiei lui Jake cu alt nume pe celălalt pașaport. „Ce se întâmplă aici? Sunt implicați în ceva mai profund… ceva ce nici nu-mi pot imagina?”.

Apoi descoperi două bilete de avion spre Londra, rezervate cu numele false. Un sentiment ciudat i-a străbătut intestinul.

Jake și complicea sa, Sarah, care era de fapt Harper, aveau un plan murdar. Trebuia să facă ceva.

A pus rapid bagajul la loc și s-a grăbit să meargă la farmacie, la colțul străzii. Câteva minute mai târziu, se întoarse la casa lui Jake cu niște pastile de somn.

Brenda pregătea micul dejun când Jake coborî grăbit scările la cinci dimineața.

„Bună dimineața, Jake! Ia micul dejun înainte de plecare”, zâmbi călduros Brenda. „Iată sucul tău de portocale”.

„Mulțumesc, doamnă Sutton, sunteți foarte amabilă”, Jake sorbi o înghițitură din paharul pe care i-l dăduse Brenda. „Are… un gust… bun…”.

Vreo douăzeci de minute mai târziu, Jake adormi pe canapea, exact cum își dorise Brenda. Harper nu putea zbura fără pașaport și bilet de avion, așa că Brenda trebuia să aștepte să o sune sau să-i trimită mesaj lui Jake.

„De ce întârzie atât? E ora cinci și jumătate”, murmură Brenda încet.

Deodată, telefonul lui Jake sună, rupând liniștea din cameră. Numele apelantului, „Sarah”, apăru pe ecran. Dar Brenda nu răspunse. În cele din urmă, o notificare de mesaj apăru pe ecran.

„Cum ai putut să adormi, idiotule? Ai uitat că zburăm azi la Londra? Voi lua un taxi și vin la tine acum”.

„Vino… te aștept… HARPER!”.

Brenda zâmbi pervers, ascunzându-se după ușa principală. Aproximativ 30 de minute mai târziu, Brenda privi pe vizor și văzu un taxi oprindu-se în fața casei. Sună imediat la poliție.

Ușa scârțâi și Harper intră. Brenda nu-și putea crede ochilor. Nora ei era vie!

„Jake! Îți bați joc de mine? Ridică-te!”, i-a strigat Harper lui Jake, care zăcea inconștient pe canapea. Atunci, o voce familiară vorbi din spate, luând-o prin surprindere.

„CAUȚI PE CINEVA, HARPER?”, spuse Brenda, lovind-o puternic pe Harper în cap cu o vază.

Harper, surprinsă, se prăbuși pe podea și își pierdu cunoștința. Câteva momente mai târziu, Brenda auzi sirenele poliției și ieși în grabă. Le explică situația și le arătă pașapoartele și biletele de avion false. Jake și Harper au fost spitalizați și ulterior duși la secția de poliție pentru interogatoriu.

Jake a refuzat să-și mărturisească crimele, dar Harper s-a destăinuit când a aflat că pedeapsa sa putea fi redusă dacă mărturisea adevărul.

„Am mituit un angajat al morgii și am furat cadavrul unei femei fără adăpost. Am pus cadavrul, cu lănțișorul meu de aur, pe scaunul șoferului din mașina mea și i-am dat foc… Apoi am lovit mașina din spate, făcând-o să cadă de pe stâncă ca să pară un accident.”

„Și ce s-a întâmplat cu banii furați?”, întrebă detectivul, privindu-l fix pe Harper în ochi.

„Cei cinci milioane au fost transferați în noile noastre conturi bancare… credeam că aveam totul acoperit… noile pașapoarte, conturile bancare, zborul… Jake și cu mine ne gândeam că vom scăpa. Dar…”, Harper se opri și se prăbuși, îngropându-și capul între mâinile încătușate.

---

Spune-ne ce crezi despre această poveste și împărtășește-o cu prietenii tăi. Poate că îi va inspira și le va lumina ziua.

Dacă ți-a plăcut această poveste, s-ar putea să-ți placă și aceasta, despre o bătrână care duce prăjitura favorită a fiului său la mormântul lui și găsește la întoarcere un bilet de mulțumire.