Am divorțat de primul meu soț cu mulți ani în urmă. Oh, cât de mult m-a epuizat! După acea căsnicie, mi-a luat mult timp să-mi revin. Nu lucra, îmi cheltuia banii pe băutură și scotea lucruri din casă.

Iar eu am îndurat totul, pentru că aveam un fiu care creștea. Dar într-o zi, când Gabriel avea 12 ani, a venit la mine, m-a privit drept în ochi și mi-a spus:

— Mamă, de ce înduri asta? Dă-l afară!

Acel moment a fost ca o trezire pentru mine. Parcă mi s-a ridicat un văl de pe ochi și, fără ezitare, mi-am alungat soțul. Ce sentiment de eliberare a fost – nici nu pot descrie în cuvinte.

Mai târziu, viața a adus câțiva pretendenți care mi-au trecut pragul, însă niciodată nu am simțit nevoia sau dorința de a mă lega din nou într-o relație serioasă. Teamă de a nu repeta experimentul nereușit mă făcea să rămân rezervată.

Ultimii patru ani păreau să accentueze senzația de greutate. Plecarea fiului meu la muncă în Canada aducea cu sine o izolare și mai profundă.

El a decis să rămână acolo definitiv, însă eu nu mă simțeam pregătită să las în urmă locul care a însemnat „acasă” atâta timp. Să îmi schimb țara la această vârstă părea o aventură prea mare.

Pandemia a accentuat izolarea. Nimeni nu mă mai căuta. Vizitele rare ale prietenilor s-au rărit și ele și, încet-încet, singurătatea a devenit insuportabilă.

— Găsește-ți măcar un prieten cu care să poți vorbi! – mi-a spus de atâtea ori prietena mea, încercând să mă încurajeze.

— Îți spun sincer, mă uit la cei de vârsta mea și parcă toți sunt bătrâni și lipsiți de vlagă. Mi-ar fi rușine să fiu văzută cu cineva așa. De ce aș vrea o astfel de companie?

Doar ca să am grijă de cineva la bătrânețe? Cred că mai degrabă caută o îngrijitoare, nu o prietenă.

— Atunci încearcă să cunoști pe cineva mai tânăr. Arăți minunat! – mi-a mai spus ea.

Aceasta m-a făcut să mă gândesc. Soarta a făcut ca în curând să încep să conversez cu un bărbat din blocul alăturat. Ion își plimba câinele zi de zi prin parcul din apropiere.

Ne-am cunoscut și am început să stăm de vorbă. Ion era divorțat, și cu o fiică adultă. Arăta foarte bine – la 49 de ani, era un bărbat fermecător.

Eu, în vârstă de 62 de ani, am fost luată prin surprindere de atenția lui evidentă. În fiecare zi îmi aducea flori și îmi făcea complimente.

Fără să realizez cu adevărat, am ajuns să locuim împreună. Cei din jur erau curioși – cum de un bărbat atât de interesant arătase interes față de mine? Nu voi minți – îmi plăcea această atenție deosebită.

Îmi găseam satisfacția în a-i pregăti româneasca lui preferată sau în a-l ajuta cu micile nevoi personale. Dar, într-o zi, Ion mi-a spus:

— Ai putea să-mi plimbi câinele. Mai trebuie să ieși și tu la aer curat din când în când!

— Hai să mergem împreună, i-am răspuns, căutând să potolesc treptat tăcerea apăsătoare.

— Poate că nu ar trebui să ne afișăm prea des împreună, a venit replica lui, rece.

Am simțit că poate se rușina de mine. Și atunci, imaginea clară a propriului meu rol în relația asta mi-a apărut: eram cumva menajera lui. Trebuia să clarific lucrurile cu el.

— Cred că treburile casnice ar trebui împărțite în mod echitabil. Poți să îți calci singur hainele și să îți faci plimbările cu câinele tot pe cont propriu, i-am spus.

— Ascultă, dacă ai vrut un bărbat tânăr și frumos, trebuie să-l faci fericit. Altfel, la ce bun toată povestea asta? a spus el cu un aer de superioritate.

— Ai 30 de minute să-ți faci bagajele și să pleci! i-am zis, cu o hotărâre calmă dar fermă.

— Ce? Nu pot să plec. Fiica mea a adus deja pe iubitul său să locuiască în apartamentul meu.

— Ei bine, atunci locuiți împreună, i-am răspuns, simțind o eliberare interioară.

L-am dat afară fără regrete. Totuși, undeva într-un colț al sufletului meu, am simțit o undă de tristețe. Oare la vârsta mea nu mai există șanse la iubirea adevărată?

Încă tânjesc după tandrețe, afecțiune și parteneriat sincer. Voi continua să sper, să caut și să cred că nu va fi aceasta ultima mea experiență de dragoste.

Dacă ați avut experiențe similare sau gânduri pe acest subiect, mi-ar plăcea să împărtășiți povestea voastră în comentarii. Aștept cu drag opiniile și poveștile voastre!