Am sacrificat multe pentru fiica mea

Am sacrificat multe pentru fiica mea. Mi-am amรขnat chiar ศ™i pensionarea ca sฤƒ-i plฤƒtesc studiile de masterat. Sฤƒptฤƒmรขna trecutฤƒ, รฎntr-o discuศ›ie casualฤƒ, am รฎntrebat-o:

โ€žDraga mea, o sฤƒ mฤƒ laศ™i sฤƒ mฤƒ mut la tine cรขnd voi fi bฤƒtrรขnฤƒ, nu-i aศ™a?โ€ Rฤƒspunsul ei: โ€žNu, mamฤƒ, รฎmi pare rฤƒu! Dar o sฤƒ te vizitez cu drag la azil.โ€ Complet ศ™ocatฤƒ, am decis sฤƒ schimb regulile jocului โ€“ a doua zi am sunat un agent imobiliar.

I-am spus cฤƒ vreau sฤƒ vรขnd casa mea cu trei camere din Cรขmpulung. Nu era ceva luxos, dar era cฤƒminul รฎn care mi-am crescut fiica, Irina. Nu-mi venea sฤƒ cred ce-mi spusese.

Aceeaศ™i fatฤƒ care mฤƒ strรขngea de mรขnฤƒ cรขnd se temea de tunete. Aceeaศ™i care plรขngea รฎn braศ›ele mele รฎn noaptea รฎn care nu a fost acceptatฤƒ la facultatea pe care ศ™i-o dorea. Iar acum รฎmi spunea cฤƒ locul meu e รฎntr-un azil, ca ศ™i cum aศ™ fi devenit o povarฤƒ de care abia aศ™tepta sฤƒ scape.

รŽn acea searฤƒ, am stat รฎn pat ศ™i am rejucat discuศ›ia noastrฤƒ la nesfรขrศ™it. Mฤƒ รฎntrebam unde greศ™isem. Mi-am amintit nopศ›ile รฎn care รฎi coseam petice pe haine, abia ศ›inรขndu-mi ochii deschiศ™i dupฤƒ ture duble. Mฤƒ gรขndeam la mesele sฤƒrite pentru ca ea sฤƒ aibฤƒ destul. Inima mea simศ›ea cฤƒ se rupe.

Agentul imobiliar, o doamnฤƒ amabilฤƒ pe nume Mariana, m-a vizitat a doua zi dimineaศ›ฤƒ. S-a uitat prin casฤƒ ศ™i m-a รฎntrebat:

โ€žSunteศ›i sigurฤƒ cฤƒ vreศ›i sฤƒ vindeศ›i? Aveศ›i alt loc รฎn plan?โ€ Am dat din cap cฤƒ nu. I-am spus adevฤƒrul โ€” nu mai eram sigurฤƒ de nimic. Dar ศ™tiam cฤƒ trebuie sฤƒ schimb ceva. Mariana a zรขmbit blรขnd ศ™i mi-a spus: โ€žUneori, un nou รฎnceput te ajutฤƒ sฤƒ-ศ›i gฤƒseศ™ti adevฤƒratul drum.โ€

Dupฤƒ ce casa a fost pusฤƒ la vรขnzare, am sunat-o pe Irina. I-am spus cฤƒ intenศ›ionez sฤƒ vรขnd casa. A pฤƒrut ศ™ocatฤƒ, apoi iritatฤƒ. โ€žCe? Mamฤƒ, ce o sฤƒ faci? Nu poศ›i pur ศ™i simplu s-o vinzi fฤƒrฤƒ un plan!โ€ I-am rฤƒspuns calm: โ€žBa da. Am decis sฤƒ folosesc banii pentru mine.โ€ Mi-a รฎnchis telefonul รฎn nas.

Recunosc, a durut acel sunet de รฎnchidere. Dar, ciudat, m-am simศ›it eliberatฤƒ. Am รฎnceput sฤƒ caut programe de cฤƒlฤƒtorii pentru pensionari ศ™i am descoperit un grup de seniori care cฤƒlฤƒtoreau รฎmpreunฤƒ prin Europa.

Primeau cu bucurie noi membri, iar รฎn poze pฤƒreau cฤƒ trฤƒiesc cu adevฤƒrat. รŽntotdeauna visasem sฤƒ vฤƒd cรขmpurile de lavandฤƒ din Franศ›a, satele pitoreศ™ti din Portugalia, dealurile Italiei. Renunศ›asem la acele visuri cรขnd s-a nฤƒscut Irina. Poate cฤƒ acum, le mai puteam trฤƒi.

รŽn timp ce aศ™teptam o ofertฤƒ pentru casฤƒ, am รฎnceput sฤƒ รฎmpachetez decenii de amintiri. Cutii cu proiectele ศ™colare ale Irinei, fotografii de familie, undiศ›ele soศ›ului meu decedat. Fiecare obiect รฎmi amintea de viaศ›a รฎn care mi-am pus toatฤƒ inima.

Dar de fiecare datฤƒ cรขnd ezitam, รฎmi reveneau รฎn minte cuvintele reci ale fiicei mele: โ€žO sฤƒ te vizitez cu drag la azil.โ€ Ca o palmฤƒ care m-a trezit dintr-un somn lung.

รŽntr-o dupฤƒ-amiazฤƒ, รฎn timp ce ambalam niศ™te cฤƒrศ›i, vecina mea, Dorina, a bฤƒtut la uศ™ฤƒ. Era รฎn vรขrstฤƒ, trecutฤƒ de ศ™aptezeci, dar iute la minte ศ™i una dintre puศ›inele persoane รฎn care aveam รฎncredere. I-am spus totul. M-a รฎmbrฤƒศ›iศ™at ศ™i mi-a ศ™optit: โ€žUneori, copiii nu vฤƒd ce au รฎn faศ›a lor pรขnฤƒ cรขnd nu mai este.โ€

O sฤƒptฤƒmรขnฤƒ mai tรขrziu, am primit o ofertฤƒ peste preศ›ul cerut. Am acceptat imediat. Am semnat actele ศ™i, dintr-o datฤƒ, eram liberฤƒ de casa รฎn care crezusem cฤƒ o sฤƒ mor. รŽn acea noapte, mi-am rezervat locul รฎn circuitul european. Agentul de turism pฤƒrea surprins de entuziasmul meu. Parcฤƒ o auzeam zรขmbind la telefon.

รŽn ziua plecฤƒrii, am sunat-o din nou pe Irina. I-am spus cฤƒ am vรขndut casa ศ™i cฤƒ voi cฤƒlฤƒtori timp de un an. Nu m-a รฎntrebat unde voi sta cรขnd mฤƒ voi รฎntoarce.

รŽn schimb, m-a avertizat sฤƒ fiu atentฤƒ sฤƒ nu fiu pฤƒcฤƒlitฤƒ รฎn strฤƒinฤƒtate. I-am mulศ›umit pentru grijฤƒ, dar i-am reamintit cฤƒ am trecut prin mai multe decรขt niศ™te hoศ›i de buzunare din Barcelona.

Cรขnd am aterizat la Roma, m-am simศ›it ca o adolescentฤƒ. Nu mฤƒ puteam opri din zรขmbit. Ceilalศ›i cฤƒlฤƒtori erau plini de viaศ›ฤƒ ศ™i aveau poveศ™ti captivante.

Era acolo Silviu, un fost bucฤƒtar care voia sฤƒ guste fiecare preparat european, ศ™i Lavinia, o jurnalistฤƒ retrasฤƒ care scria un blog despre iubirea dupฤƒ ศ™aizeci de ani. M-au inspirat.

Pe mฤƒsurฤƒ ce cฤƒlฤƒtoream din Italia รฎn Franศ›a, rรขdeam mai mult decรขt o fฤƒcusem รฎn ani. Am รฎnvฤƒศ›at sฤƒ fac paste proaspete รฎn Bologna. Am dansat la un festival de stradฤƒ รฎn Nisa. Am bฤƒut vin pe o barcฤƒ pe rรขul Douro. Fiecare zi era un cadou pe care nu credeam cฤƒ-l voi mai deschide vreodatฤƒ.

รŽntre timp, Irina รฎncepuse sฤƒ-mi simtฤƒ lipsa mai mult decรขt se aศ™tepta. A รฎnceput sฤƒ-mi trimitฤƒ mesaje noaptea tรขrziu, รฎntrebรขnd unde sunt. Cรขnd nu rฤƒspundeam imediat, mฤƒ suna. La รฎnceput, tonul ei era aspru: โ€žDe ce nu rฤƒspunzi?โ€ Apoi a devenit mai blรขnd: โ€žMi-e dor de tine. N-am crezut cฤƒ chiar vei pleca.โ€ I-am rฤƒspuns scurt, dar cu blรขndeศ›e. Nu eram pregฤƒtitฤƒ sฤƒ mฤƒ รฎntorc, sau sฤƒ ne prefacem cฤƒ nu s-a รฎntรขmplat nimic.

La Lisabona, s-a schimbat ceva. L-am cunoscut pe Radu, care cฤƒlฤƒtorea singur dupฤƒ ce-ศ™i pierduse soศ›ia acum cinci ani. Am รฎnceput o conversaศ›ie la o cafea ศ™i am vorbit ore รฎntregi despre tot: de la crescut copii, pรขnฤƒ la filme preferate. Avea o blรขndeศ›e tฤƒcutฤƒ cum nu mai simศ›isem de mult. Am รฎnceput sฤƒ luฤƒm masa รฎmpreunฤƒ, sฤƒ explorฤƒm oraศ™e ศ™i sฤƒ privim apusuri care pฤƒreau sฤƒ ne cearฤƒ iertare pentru timpul pierdut.

รŽntr-o searฤƒ, stรขnd pe malul rรขului Tejo, Radu m-a รฎntrebat dacฤƒ mฤƒ simt vreodatฤƒ vinovatฤƒ cฤƒ mi-am luat acest timp pentru mine. Am recunoscut cฤƒ da, mai ales cรขnd mฤƒ gรขndeam la Irina.

Mi-a strรขns mรขna ศ™i a spus: โ€žNe petrecem atรขta timp dฤƒruindu-ne pe noi รฎnศ™ine. Nu e nimic egoist รฎn a-ศ›i lua o bucฤƒศ›icฤƒ รฎnapoi.โ€ Cuvintele lui mi-au topit o parte din durerea pe care o purtam.

รŽntre timp, mesajele Irinei au devenit tot mai dese. โ€žCรขnd te รฎntorci? Vreau sฤƒ vorbim.โ€ Apoi, mai disperate: โ€žรŽmi pare rฤƒu. Am greศ™it.โ€ รŽntr-o zi, mi-a lฤƒsat un mesaj vocal รฎn lacrimi.

โ€žNu ศ™tiu de ce am spus ce-am spus. Am crezut cฤƒ sunt sincerฤƒ cu fricile mele. Dar acum vฤƒd cฤƒ te-am rฤƒnit. Te rog, รฎntoarce-te. Hai sฤƒ rezolvฤƒm asta รฎmpreunฤƒ.โ€

N-am grฤƒbit rฤƒspunsul. Voiam sฤƒ termin ce รฎncepusem. Voiam sฤƒ-mi dovedesc cฤƒ pot duce pรขnฤƒ la capฤƒt ceva doar pentru mine. Pรขnฤƒ la finalul anului, eu ศ™i Radu cฤƒzuserฤƒm รฎntr-un ritm liniศ™tit ศ™i frumos.

Ne trezeam devreme ca sฤƒ prindem rฤƒsฤƒritul, rรขdeam la micul dejun ศ™i exploram colศ›uri noi din fiecare oraศ™. Am vorbit chiar despre a รฎnchiria un mic apartament รฎmpreunฤƒ รฎnapoi รฎn Romรขnia.

Pe mฤƒsurฤƒ ce se apropia ziua revenirii, simศ›eam un amestec de entuziasm ศ™i teamฤƒ. Cรขnd am aterizat, am stat la o pensiune micฤƒ, nu am sunat-o imediat pe Irina. Aveam nevoie de un moment sฤƒ respir pe pฤƒmรขnt romรขnesc รฎnainte sฤƒ revin รฎn rolul de mamฤƒ.

Irina a aflat cฤƒ m-am รฎntors de pe reศ›elele sociale. A apฤƒrut la pensiune, rฤƒsuflรขnd greu, plรขngรขnd. M-a รฎmbrฤƒศ›iศ™at atรขt de tare cฤƒ era cรขt pe ce sฤƒ cad. Am plรขns amรขndouฤƒ, รฎn timp ce ea รฎศ™i cerea iertare din nou ศ™i din nou. Simศ›eam cฤƒ e sincerฤƒ, dar ศ™tiam ศ™i cฤƒ nu vom mai fi niciodatฤƒ la fel. ศ˜i asta nu era un lucru rฤƒu. Era doar adevฤƒrul.

La cafea, dimineaศ›a urmฤƒtoare, Irina mi-a spus cฤƒ i-a fost teamฤƒ de ce ar รฎnsemna dacฤƒ m-aศ™ muta cu ea. A crezut cฤƒ viaศ›a ei s-ar รฎncheiaโ€”cฤƒ ar deveni รฎngrijitoarea mea รฎn loc sฤƒ-ศ™i trฤƒiascฤƒ propriile visuri.

I-am spus cฤƒ รฎnศ›eleg acum, dar i-am reamintit cรขt de important este sฤƒ ne gรขndim la cuvintele pe care le spunem celor care ne iubesc. Pot rฤƒni mai adรขnc decรขt ne dฤƒm seama.

Nu m-am mutat cu ea. รŽn schimb, am รฎnchiriat un mic apartament lรขngฤƒ parcul รฎn care o plimbam cรขnd era micฤƒ. Era cochet, perfect pentru mine. L-am mobilat cu obiecte adunate din Europaโ€”o vazฤƒ de ceramicฤƒ din Valencia, un covor din Maroc. Fiecare lucru รฎmi amintea cฤƒ am trฤƒit, cu adevฤƒrat.

Irina venea des รฎn vizitฤƒ, ศ™i am รฎnceput sฤƒ reconstruim legฤƒtura noastrฤƒ. รŽmi gฤƒtea cinele, iar eu รฎi povesteam despre cฤƒlฤƒtoriile mele. Mi-a mฤƒrturisit cฤƒ la รฎnceput a fost geloasฤƒ, dar a ajuns sฤƒ-mi admire curajul.

Am rรขs รฎmpreunฤƒ despre situaศ›iile ciudate prin care am trecut รฎn strฤƒinฤƒtate, cum ar fi cรขnd am comandat stomac de vacฤƒ crezรขnd cฤƒ e pui.

รŽntr-o searฤƒ, Radu a venit รฎn vizitฤƒ. El ศ™i Irina s-au cunoscut la o cinฤƒ fฤƒcutฤƒ acasฤƒ. I-am privit cum rรขd ศ™i vorbesc, ศ™i am simศ›it o pace adรขncฤƒ. Inima mea s-a umplut vฤƒzรขndu-i conectaศ›i.

Mi-am dat seama cฤƒ cel mai mare cadou pe care mi l-am fฤƒcut nu au fost cฤƒlฤƒtoriile sau libertateaโ€”ci faptul cฤƒ i-am arฤƒtat fiicei mele cฤƒ viaศ›a nu se terminฤƒ cรขnd รฎmbฤƒtrรขneศ™ti. Se schimbฤƒ, ศ™i poate fi รฎncฤƒ frumoasฤƒ.

Un an mai tรขrziu, am organizat o รฎntรขlnire cu prietenii de cฤƒlฤƒtorie, vecinii ศ™i cercul Irinei. Ne-am รฎnghesuit cu toศ›ii รฎn micul meu apartament ศ™i am simศ›it o recunoศ™tinศ›ฤƒ copleศ™itoare. รŽncepusem aceastฤƒ cฤƒlฤƒtorie frรขntฤƒ ศ™i speriatฤƒ. Am รฎncheiat-o รฎntreagฤƒ ศ™i รฎnconjuratฤƒ de oameni care conteazฤƒ.

Irina m-a tras deoparte รฎn timpul petrecerii. Mi-a luat mรขinile ศ™i mi-a ศ™optit: โ€žMulศ›umesc cฤƒ mi-ai arฤƒtat cฤƒ viaศ›a poate รฎncepe din nou la orice vรขrstฤƒ. Mi-a fost atรขt de fricฤƒ sฤƒ ai nevoie de mine, รฎncรขt n-am realizat cรขt de mult aveam eu nevoie de tine.โ€

รŽn acel moment, toatฤƒ durerea cuvintelor ei de odinioarฤƒ s-a topit. Am รฎnศ›eles cฤƒ iertarea nu รฎnseamnฤƒ uitare; รฎnseamnฤƒ sฤƒ dai drumul la ce te ศ›ine รฎn loc. ศ˜tiam atunci cฤƒ nu-mi voi petrece bฤƒtrรขneศ›ea simศ›indu-mฤƒ amarฤƒ sau neiubitฤƒ. O voi petrece trฤƒind din plin, iubind cu inima deschisฤƒ ศ™i creรขnd amintiri de preศ›uit.

Iatฤƒ ce am รฎnvฤƒศ›at: Sฤƒ nu-ศ›i fie teamฤƒ sฤƒ te pui pe primul loc cรขnd vine timpul. Sacrificiile noastre conteazฤƒ, dar ศ™i visurile noastre. ศ˜i uneori, cel mai bun mod de a-ศ›i รฎnvฤƒศ›a copiii despre viaศ›ฤƒ e sฤƒ le arฤƒศ›i cum aratฤƒ curajul รฎn acศ›iune.

Dacฤƒ aceastฤƒ poveste te-a atins sau ศ›i-a amintit de cineva drag, te rog s-o รฎmpฤƒrtฤƒศ™eศ™ti. Dฤƒ like acestei postฤƒri ca sฤƒ duci mai departe puศ›inฤƒ speranศ›ฤƒ โ€” nu e niciodatฤƒ prea tรขrziu sฤƒ รฎncepi sฤƒ trฤƒieศ™ti viaศ›a pe care o meriศ›i.