Certificatul de handicap: reguli noi de evaluare

Nu orice diagnostic medical mai duce automat la eliberarea unui certificat de handicap. Un ordin recent schimbă modul de analiză și mută atenția de la simpla denumire a bolii către impactul real pe care aceasta îl are asupra vieții de zi cu zi. Pentru situațiile grave și ireversibile, documentul permite stabilirea unui termen permanent încă de la prima evaluare, dar numai atunci când există dovezi clare că limitările sunt definitive.

De la boală la funcționalitate

Procesul de evaluare nu se mai bazează doar pe diagnostic, ci pe gradul de autonomie și pe participarea socială a persoanei. Comisiile analizează dosarul medical, rezultatele investigațiilor, eficiența tratamentului și mai ales nivelul de sprijin necesar pentru activități cotidiene precum deplasarea, igiena personală, comunicarea sau munca.

Valabilitatea pe termen nelimitat este acordată doar atunci când starea este stabilă, cu prognostic nefavorabil sau cu limitări funcționale ireversibile. În celelalte cazuri, certificatul are o durată determinată, fiind obligatorie reevaluarea la intervale stabilite, pentru a verifica evoluția prin tratament, recuperare sau intervenții chirurgicale.

Ce urmăresc comisiile

Scopul nu este etichetarea bolii, ci măsurarea deficienței funcționale. Noile criterii, elaborate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, sunt aliniate la standardele internaționale și la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Accentul cade pe documentarea obiectivă și pe coerența dovezilor medicale.

Situații în care certificatul nu mai este automat acordat

Probleme de vedere corectabile – miopia, hipermetropia sau astigmatismul, dacă se obține o vedere bună cu ochelari sau lentile și câmp vizual normal, nu justifică certificatul. La fel și cataracta, unde evaluarea se face după operație, numai dacă rămân limitări serioase.

Tulburări vestibulare trecătoare – episoadele de vertij care se ameliorează prin tratament și recuperare nu aduc încadrare permanentă. Se analizează frecvența și persistența simptomelor pe baza testelor medicale.

Epilepsia controlată medicamentos – dacă crizele apar rar și pacientul urmează tratamentul corect, se poate acorda doar un grad ușor. Gradele mai severe se stabilesc doar la frecvență mare, rezistență la terapie și impact funcțional demonstrat.

Diabetul fără complicații – simpla prezență a diabetului tip 1 sau tip 2 nu este suficientă. Sunt necesare dovezi de control metabolic deficitar pe termen lung (de exemplu HbA1c peste 8%) sau complicații grave care afectează mai multe organe.

Boli respiratorii ușoare sau moderate – valori ale funcției pulmonare între 50–59% și oxigenare de 85–90% indică doar un grad mediu. Gradele severe presupun afectare majoră, confirmată prin investigații și nevoia constantă de suport.

Despre termenul „permanent”

Acesta se acordă doar atunci când afecțiunea este ireversibilă și stabilește limitări marcante, pentru a proteja persoanele fără șanse reale de recuperare. În cazurile unde există perspective de ameliorare, reevaluarea rămâne obligatorie.

Ce trebuie să pregătească solicitantul

Persoanele care cer certificatul trebuie să prezinte documente medicale recente, dovezi despre tratamentele urmate și, unde este cazul, rezultatele intervențiilor. Programările și lista completă a actelor se stabilesc de direcțiile județene de asistență socială (DGASPC). Reevaluările se fac la termenele indicate în certificat, în funcție de grad și valabilitate.