Am dus-o pe mama la gara din Braศov, cฤ pleca la sora ei din Cluj. Mi-a zis โAi grijฤ de tataโ, dar cรขnd am ajuns acasฤ, el nu era nicฤieri. L-am cฤutat ore รฎntregi. Cรขnd am deschis dulapul din hol, am simศit un miros STRIDENT ศi am vฤzut ca era acolo, prฤbuศit printre hainele groase de iarnฤ, cu ochii รฎnchiศi ศi pielea palidฤ ca varul.
Am simศit cum inima mi se urcฤ รฎn gรขt ศi nu mai reuศeam sฤ inspir normal. M-am apropiat รฎncet, cu paศi moi, ca ศi cum aศ fi sperat sฤ nu fie adevฤrat ce vedeam. L-am strigat: โTata?โ Dar nu a reacศionat. L-am atins uศor pe umฤr ศi, spre uศurarea mea, a tresฤrit. Era viu. Deshidratat, slฤbit, dar viu.
โ Ce faci aici, tatฤ? Ce-ai pฤศit?
M-a privit cu ochii tulburi, de parcฤ nu m-ar fi recunoscut. Era transpirat, tremura tot, iar hainele din jurul lui erau mototolite ศi ude. รncerca sฤ vorbeascฤ, dar cuvintele รฎi ieศeau greu.
โ M-au gฤsitโฆ m-au gฤsit din nouโฆ
M-am speriat ศi mai tare. L-am tras afarฤ din dulap ศi l-am dus รฎn sufragerie. I-am adus un pahar cu apฤ, o pฤturฤ ศi am stat lรขngฤ el pรขnฤ ศi-a mai revenit.
Dupฤ vreo douฤzeci de minute, mi-a spus cฤ are senzaศia cฤ e urmฤrit. Cฤ de cรขteva zile vede aceeaศi maศinฤ parcatฤ lรขngฤ bloc. Cฤ atunci cรขnd merge la magazin, simte cฤ cineva รฎl priveศte. Cฤ a รฎnceput sฤ audฤ zgomote ciudate noaptea, paศi, ศoapte, ศi chiar un fluierat, acelaศi, mereu acelaศi.
โ E ca un semnal, ca un avertisment. รl ศtiu din tinereศe, dinainte sฤ te naศti tu.
Nu-l mai vฤzusem niciodatฤ aศa. Tata era un om calm, serios, fost militar. Nu se speria uศor, nu exagera. Dar acum pฤrea terorizat. I-am spus cฤ poate e doar oboseala, sau o perioadฤ mai grea, cฤ poate l-a afectat faptul cฤ mama a plecat pentru cรขteva zile.
Dar el mi-a prins mรขna ศi a zis:
โ N-ai รฎnศeles. Nu e paranoia. Nu e ceva ce mi se pare. Sunt oameni care au dispฤrut din cauza acestor lucruri.
Atunci mi-a cerut un lucru care mi-a dat fiori:
โ Dacฤ mi se รฎntรขmplฤ ceva, sฤ cauศi รฎn pod, รฎn lada veche. ศi sฤ nu ai รฎncredere รฎn nimeni.
Am รฎncercat sฤ rรขd, sฤ iau totul รฎn glumฤ, dar noaptea care a urmat a fost un coศmar. La ora trei dimineaศa, m-am trezit cu senzaศia cฤ cineva se uita la mine. Am deschis ochii ศi am vฤzut cฤ uศa camerei era larg deschisฤ. Tata stฤtea รฎn cadrul uศii, cu privirea pierdutฤ, รฎn mรขnฤ cu o pozฤ.
โ Au fost iar aici, spuse el.
I-am luat poza din mรขnฤ. Era veche, รฎngฤlbenitฤ. Doi bฤrbaศi รฎn uniformฤ ศi o femeie. Tata era tรขnฤr. Iar ceilalศi… nu-i cunoศteam. Pe spatele pozei era scris cu litere tremurate: โTrei au plecat, doi s-au รฎntors.โ
Am hotฤrรขt sฤ aflu ce se รฎntรขmplฤ. A doua zi, tata a adormit adรขnc dupฤ ce i-am dat niศte ceai calmant. Am urcat รฎn pod, unde era lada veche. Plinฤ de praf, legatฤ cu o sfoarฤ groasฤ. Am desfฤcut-o cu grijฤ ศi, printre haine vechi ศi cรขteva decoraศii militare, am gฤsit un dosar. Pe copertฤ scria: โOPERAศIUNEA STRฤJERULโ โ Clasificat.
Mi s-au รฎnmuiat genunchii. Am รฎnceput sฤ citesc. Erau file xeroxate, fotografii alb-negru, jurnale. Povestea unui experiment din anii โ80, la care tata fusese parte, undeva รฎntr-o unitate secretฤ din Munศii Apuseni. Un proiect legat de control mental, hipnozฤ, ศi โ cu groazฤ am citit โ comunicaศii cu โentitฤศi non-umaneโ.
Am simศit cฤ realitatea se clatinฤ. Tatฤl meu, omul care รฎmi citea poveศti ศi รฎmi รฎnvฤศa tabla รฎnmulศirii, fusese parte dintr-un program care semฤna mai mult a film SF decรขt a realitate.
Printre file, era ศi o scrisoare, scrisฤ de mรขnฤ. De la un anume Cฤpitan Ilie Pop.
โDacฤ citeศti asta, รฎnseamnฤ cฤ ceva a mers prost. Ne-am jucat cu focul ศi acum plฤtim preศul. Am deschis o poartฤ. Nu ศtim ce a ieศit pe ea. Dar ne vรขneazฤ. Am vrut sฤ-l avertizez pe Gheorghe (tatฤl tฤu), dar a refuzat sฤ creadฤ. Spune-i cฤ nu mai avem timp.โ
Am coborรขt tremurรขnd din pod. Tata era treaz, privind pe geam.
โ Ai fost รฎn pod? m-a รฎntrebat fฤrฤ sฤ se รฎntoarcฤ.
โ Da. Am gฤsit tot.
โ Atunci รฎnศelegi de ce nu pot sฤ mai fug.
รn acea searฤ, tata a refuzat sฤ doarmฤ. A stat รฎn bucฤtฤrie, cu lumina aprinsฤ, pรขnฤ dimineaศa. Eu am adormit รฎn sufragerie.
Cรขnd m-am trezit, casa era รฎn tฤcere. Am strigat dupฤ el. Nicio reacศie.
รn bucฤtฤrie, masa era goalฤ. Cana lui era acolo, dar rece.
รn curte, poarta era larg deschisฤ.
L-am cฤutat ore รฎn ศir, am bฤtut cartierul รฎn lung ศi-n lat. Nimeni nu-l vฤzuse.
M-am dus la poliศie. Au venit, au verificat, dar fฤrฤ urme de forศare, fฤrฤ semne de luptฤ, au trecut dispariศia ca โplecare voluntarฤโ.
Dar ศtiam cฤ nu era aศa.
Am dormit cรขteva nopศi la o vecinฤ, prea speriat sฤ rฤmรขn singur. Apoi, รฎntr-o dimineaศฤ, am gฤsit sub uศฤ un plic maro. Fฤrฤ timbru, fฤrฤ expeditor. Doar numele meu scris de mรขnฤ. รnฤuntru, o singurฤ paginฤ. O adresฤ, undeva lรขngฤ Cรขmpeni, ศi un mesaj: โAici a รฎnceput totul. Dacฤ vrei sฤ afli adevฤrul, vino singur.โ
Am stat pe gรขnduri, dar nu puteam trฤi cu incertitudinea.
Am plecat รฎn weekend, fฤrฤ sฤ spun nimฤnui. Am condus pรขnฤ la adresa din plic. Era o cabanฤ veche, izolatฤ, cu geamurile bฤtute รฎn scรขnduri. รn jur, pฤdure deasฤ.
Uศa s-a deschis cรขnd am pus mรขna pe clanศฤ.
รnฤuntru, miros de mucegai ศi lemn ars. Pe masฤ, un magnetofon, pornit deja.
โDacฤ asculศi asta, รฎnseamnฤ cฤ eศti fiul meuโ, spunea vocea tatฤlui meu.
Am simศit un nod รฎn gรขt.
โMi-am amintit totul. Dupฤ ani รฎn care am fost ศinut รฎn tฤcere, dupฤ tratamente ศi spฤlare pe creier. Ne-au ศters memoria, dar nu au putut ศterge vina. Acel experiment a deschis ceva ce nu trebuia deschis. Ceva ce acum se hrฤneศte cu fricฤ, cu vinฤ, cu amintiri. Ceva ce m-a urmat toatฤ viaศa. Dacฤ ai ajuns aici, รฎnseamnฤ cฤ ศtii deja prea mult. Dar mai ai o alegere.โ
A urmat un zgomot, apoi altฤ voce โ necunoscutฤ, profundฤ, rece.
โBine ai venit, moศtenitorule. Noi nu uitฤm.โ
Am aruncat magnetofonul ศi am fugit. Am simศit cฤ ochii pฤdurii mฤ privesc. Am condus ore รฎntregi, fฤrฤ sฤ opresc.
De atunci au trecut trei luni. N-am mai primit niciun semn. Dar noaptea, uneori, aud acel fluierat.
ศi uneori, cรขnd mฤ uit รฎn oglindฤ, am impresia cฤ nu sunt singur.
Dar รฎntr-o zi, am deschis poarta curศii ศi am รฎngheศat.
Pe bancฤ, cu spatele sprijinit de zid, era tata. Mai bฤtrรขn, mai slab, dar cu acelaศi zรขmbet blรขnd.
โ M-au lฤsat sฤ vin. Dar nu pentru mult timp.
โ Cine?
โ Nu ศtiu cum sฤ le zic. Nu sunt oameni. Nu sunt nici demoni. Sunt… cei care vegheazฤ. ศi acum vor sฤ vorbeascฤ cu tine.
โ Despre ce?
โ Despre ceea ce ai moศtenit.
Deznodฤmรขntul? Adevฤrul e cฤ nimic nu s-a terminat. Dar acum ศtiu.
Nu poศi fugi de ce e รฎn sรขngele tฤu.
Poศi doar sฤ-l รฎnfrunศi. Sau sฤ te pierzi รฎn el.




