Zgomotul rotilor de tren

โ€” ศšine-te bine! โ€” a strigat el, trฤƒgรขnd cu toatฤƒ forศ›a de lanศ›ul care o ศ›inea captivฤƒ. Femeia plรขngea, tremurรขnd, iar copilul gemea รฎnfฤƒศ™urat strรขns รฎn pฤƒturฤƒ. Trenul era deja aproape, vibraศ›iile รฎi fฤƒceau pฤƒmรขntul sฤƒ freamฤƒte sub genunchii lui Nicolae. Metalul lanศ›ului era rece ศ™i alunecos, dar nu ceda. A apucat toporiศ™ca micฤƒ pe care o purta mereu la brรขu, a ridicat-o ศ™i a รฎnceput sฤƒ loveascฤƒ zฤƒvorul.

Scรขnteile au sฤƒrit, sunetul metalului a acoperit totul pentru o clipฤƒ. โ€” รŽncฤƒ puศ›in! โ€” a urlat el, cu ochii sticloศ™i de efort. Trenul era la nici o sutฤƒ de metri. รŽntr-un ultim gest disperat, a lovit din nou โ€” ศ™i lanศ›ul s-a rupt. A smuls femeia de pe ศ™ine, trฤƒgรขnd-o la margine exact cรขnd locomotiva a trecut รฎn vitezฤƒ, ลŸuierรขnd asurzitor. Rafala de aer i-a azvรขrlit รฎn iarbฤƒ, acoperindu-i cu praf.

Pentru cรขteva secunde, nimeni n-a spus nimic. Doar respiraศ›ia grea a lui Nicolae ศ™i plรขnsetul copilului se mai auzeau. Femeia ศ™i-a dus mรขna la faศ›ฤƒ, murmurรขnd printre lacrimi:
โ€” Ne-aศ›i salvat… Doamne, ne-aศ›i salvat…

Nicolae a privit-o atent. Avea ochii verzi, adรขnci ศ™i obosiศ›i, iar faศ›a รฎi era plinฤƒ de vรขnฤƒtฤƒi.
โ€” Cine ศ›i-a fฤƒcut asta? โ€” a รฎntrebat el, cu vocea rฤƒguศ™itฤƒ.
Femeia a tresฤƒrit ศ™i s-a uitat peste umฤƒr, de parcฤƒ se temea cฤƒ cineva o urmฤƒreศ™te.
โ€” Trebuie sฤƒ plecฤƒm… acum! โ€” a spus ea precipitat. โ€” Dacฤƒ mฤƒ gฤƒsesc, o sฤƒ ne omoare pe amรขndoi.

Nicolae a simศ›it un fior rece pe ศ™ira spinฤƒrii. A privit รฎn jur โ€” cรขmpul pustiu, lumina apusului, nicio miศ™care. Dar ochii femeii spuneau adevฤƒrul. A luat copilul รฎn braศ›e ศ™i a ajutat-o sฤƒ se ridice.
โ€” Haide. La mine acasฤƒ. E aproape.

Au pornit prin cรขmp, iar vรขntul serii le rฤƒvฤƒศ™ea hainele ude de transpiraศ›ie. Cรขnd au ajuns la gospodฤƒria lui, Nicolae a deschis uศ™a casei ศ™i a aprins lampa cu gaz. Lumina galbenฤƒ a dezvฤƒluit pereศ›ii simpli, lemnul lustruit de vreme ศ™i o fotografie a unei femei tinere, cu zรขmbet cald โ€” soศ›ia lui, Ana.

โ€” Aศ™azฤƒ-te aici, โ€” i-a spus el femeii, รฎntinzรขndu-i o pฤƒturฤƒ curatฤƒ. โ€” Eu mฤƒ ocup de copil.
โ€” Nu… รฎl ศ›in eu. E tot ce am… โ€” a spus ea, tremurรขnd uศ™or.

Dupฤƒ cรขteva clipe, a รฎnceput sฤƒ vorbeascฤƒ.
โ€” Mฤƒ numesc Irina… Irina Petrescu. Soศ›ul meu… era om bun la รฎnceput, dar s-a schimbat. A รฎnceput cu bฤƒutura, apoi cu bฤƒtฤƒile. Cรขnd am vrut sฤƒ plec, m-a ameninศ›at. Am fugit acum douฤƒ zile. Credeam cฤƒ am scฤƒpat, dar azi… azi m-au gฤƒsit oamenii lui.

Nicolae a simศ›it cum i se strรขnge pieptul. O furie mutฤƒ i s-a ridicat รฎn gรขt.
โ€” L-au legat la ศ™ine… pentru ce?
โ€” Pentru cฤƒ n-am vrut sฤƒ mฤƒ รฎntorc. Au zis cฤƒ dacฤƒ nu mฤƒ supun, o sฤƒ mฤƒ distrugฤƒ…

Femeia ศ™i-a ascuns faศ›a รฎn palme. Copilul s-a liniศ™tit ศ™i dormea acum, respirรขnd uศ™or. Nicolae a tฤƒcut. Se simศ›ea un om simplu, dar รฎn momentul acela ศ™tia cฤƒ are o datorie. Nu putea s-o lase acolo, nu dupฤƒ ce รฎi salvase viaศ›a.

โ€” O sฤƒ stai aici. N-o sฤƒ te caute nimeni la mine. โ€” a spus el hotฤƒrรขt. โ€” Am un grajd mare, poศ›i dormi acolo pรขnฤƒ รฎศ›i revii.

Zilele urmฤƒtoare au fost ciudate, ca o liniศ™te dinaintea furtunii. Irina se refฤƒcea รฎncet, iar Nicolae o privea uneori din spatele ferestrei, cum spฤƒla hainele sau mรขngรขia calul din ogradฤƒ. Elena, fiica lui, venitฤƒ รฎn weekend de la ศ™coalฤƒ, a fost fascinatฤƒ de copil. Se juca mereu cu el, rรขdea iar Nicolae simศ›ea pentru prima datฤƒ cฤƒ gospodฤƒria lui nu mai e doar o casฤƒ goalฤƒ.

Dar รฎntr-o searฤƒ, cรขnd vรขntul bฤƒtea puternic, cineva a bฤƒtut รฎn poartฤƒ. Trei lovituri scurte. Nicolae a ieศ™it. Pe drum, farurile unei maศ™ini vechi luminau praful. Doi bฤƒrbaศ›i coborรขserฤƒ, unul cu o geacฤƒ de piele, celฤƒlalt cu o ศ™apcฤƒ trasฤƒ pe ochi.

โ€” Seara bunฤƒ, moศ™ule, โ€” a spus primul, zรขmbind fals. โ€” N-ai vฤƒzut o femeie tรขnฤƒrฤƒ prin zonฤƒ? Cu un copil mic… s-a rฤƒtฤƒcit, cicฤƒ.

Nicolae ศ™i-a ascuns tremurul mรขinilor รฎn buzunare.
โ€” Nu, n-am vฤƒzut pe nimeni. E pustiu pe aici.
โ€” Aศ™a zici, hm? โ€” a rostit celฤƒlalt, apropiindu-se. โ€” Cฤƒ s-a zis cฤƒ trenul aproape cฤƒ a lovit pe cineva. Ai fost pe acolo, nu?

Nicolae a simศ›it cฤƒ-l arde privirea bฤƒrbatului. Dar ศ™i-a ศ›inut tonul calm.
โ€” Am fost. N-am vฤƒzut decรขt o caprฤƒ speriatฤƒ. Trenul aproape a lovit-o.

Bฤƒrbatul a scuipat รฎn ศ›ฤƒrรขnฤƒ ศ™i a zรขmbit strรขmb.
โ€” Dacฤƒ o vezi, sฤƒ ne spui. Cฤƒ e o femeie periculoasฤƒ.

Cรขnd au plecat, Nicolae a intrat repede รฎn casฤƒ. Irina stฤƒtea รฎn spatele uศ™ii, albฤƒ ca varul.
โ€” Erau oamenii lui? โ€” a รฎntrebat el.
โ€” Da. Pe cel cu ศ™apca รฎl cheamฤƒ Radu. E vฤƒrul lui Andrei, fostul meu soศ›. Nu se vor opri…

โ€” Atunci pleci mรขine dimineaศ›ฤƒ, โ€” a spus Nicolae. โ€” Dar nu singurฤƒ. Te duc eu pรขnฤƒ la garฤƒ.

Noaptea aceea, รฎnsฤƒ, n-a adus odihnฤƒ. รŽn jurul orei douฤƒ, caii au รฎnceput sฤƒ necheze nervos. Nicolae s-a ridicat brusc. A luat lanterna ศ™i puศ™ca de vรขnฤƒtoare din dulap. Afarฤƒ, o siluetฤƒ se miศ™ca lรขngฤƒ grajd. A รฎnaintat รฎncet, pas cu pas. Cรขnd a ridicat lumina, a vฤƒzut un bฤƒrbat care forศ›a uศ™a.

โ€” Hei! โ€” a strigat Nicolae. Bฤƒrbatul a fugit, iar Nicolae a tras un foc de avertisment. Ecoul s-a rostogolit peste cรขmp. Cรขinii din sat au รฎnceput sฤƒ latre.

Irina a apฤƒrut la uศ™ฤƒ, ศ›inรขnd copilul รฎn braศ›e.
โ€” Ne-au gฤƒsit! โ€” a ศ™optit ea.
โ€” Nu. Dar vor ศ™ti cฤƒ nu e uศ™or sฤƒ intre aici.

Dimineaศ›a au plecat devreme. Nicolae conducea cฤƒruศ›a pe drumul pietruit spre garฤƒ. Ceaศ›a se ridica peste cรขmpuri. Irina privea รฎn tฤƒcere copilul adormit, iar vรขntul รฎi juca prin pฤƒr.
โ€” De ce faci asta pentru mine? โ€” a รฎntrebat ea la un moment dat.
โ€” Poate pentru cฤƒ ศ™i eu am pierdut pe cineva drag, โ€” a spus el simplu. โ€” ศ˜tiu cum e sฤƒ n-ai unde sฤƒ te duci.

La garฤƒ, trenul de ora opt urma sฤƒ soseascฤƒ. Irina i-a รฎntins mรขna, dar el a ezitat s-o strรขngฤƒ.
โ€” Mulศ›umesc pentru tot, โ€” a spus ea. โ€” Dacฤƒ voi putea vreodatฤƒ… o sฤƒ mฤƒ รฎntorc sฤƒ-ศ›i mulศ›umesc cum trebuie.

Trenul a sosit, iar fumul gros a acoperit peronul. Irina a urcat cu copilul รฎn braศ›e. Nicolae a rฤƒmas privind, simศ›ind un gol ciudat.

Dar cรขnd roศ›ile trenului au รฎnceput sฤƒ se miศ™te, un strigฤƒt s-a auzit din depฤƒrtare.
โ€” Stai! Stai!

Unul dintre bฤƒrbaศ›ii de asearฤƒ, Radu, alerga spre peron cu o bรขtฤƒ รฎn mรขnฤƒ. Nicolae s-a repezit รฎn faศ›a lui, l-a apucat de hainฤƒ ศ™i l-a trรขntit la pฤƒmรขnt.
โ€” Gata, e destul! โ€” a strigat el. โ€” Las-o รฎn pace, nenorocitule!

Radu s-a ridicat, scuipรขnd sรขnge.
โ€” Te bagi unde nu-ศ›i fierbe oala, moศ™ule! โ€” a urlat ศ™i a scos un cuศ›it.

Dar Nicolae nu a dat รฎnapoi. L-a lovit cu pumnul, apoi l-a doborรขt din nou. Cuศ›itul a cฤƒzut pe dale. Poliศ›istul de la garฤƒ, alertat de zgomot, a venit alergรขnd ศ™i i-a รฎncฤƒtuศ™at pe bฤƒrbaศ›i. Irina privea totul din vagon, cu lacrimi รฎn ochi.

Cรขnd trenul s-a pus รฎn miศ™care, s-a aplecat pe fereastrฤƒ.
โ€” N-o sฤƒ te uit niciodatฤƒ, Nicolae! โ€” a strigat.

El a rฤƒmas รฎn picioare, privindu-i pรขnฤƒ cรขnd ultimul vagon a dispฤƒrut dupฤƒ curbฤƒ. Apoi s-a รฎntors spre cรขmpuri. Vรขntul mirosea a toamnฤƒ, a praf ศ™i a รฎnceputuri noi. รŽn tฤƒcerea aceea, Nicolae a simศ›it cฤƒ poate, pentru prima datฤƒ de la moartea Anei, viaศ›a lui are din nou un sens.

ศ˜i รฎn fiecare searฤƒ, cรขnd trecea trenul prin spatele gospodฤƒriei, fluierul acela lung ศ™i nostalgic รฎi amintea de clipa รฎn care a ales sฤƒ salveze nu doar o viaศ›ฤƒ, ci ศ™i propria inimฤƒ.