— Sun acum la poliție.
Și din acel moment, reputația “vecinului bătrân și respectat” a început să se destrame…
Telefonul medicului Radu tremura ușor în mâinile lui când a apăsat butonul verde și a cerut legătura cu Poliția Municipală. Vorbea calm, dar cu o tensiune abia reținută în voce, conștient de gravitatea fiecărui cuvânt rostit.
— Avem o fetiță de opt ani cu leziuni abdominale care nu corespund unui accident obișnuit. Pacienta a indicat un posibil abuz fizic. Avem și un nume — Ion Matei. Vârsta aproximativă: 72 de ani. Vă așteptăm de urgență la clinica „Sfântul Gheorghe.”
În timp ce poliția se punea în mișcare, în salon, Andreea își strângea fetița la piept, încercând să-și înghită groaza. Lacrimile îi șiroiau pe obraji, dar nu voia ca Emilia să-i vadă frica. Avea nevoie de ea puternică. Avea nevoie de cineva care să-i spună că totul va fi bine.
— Nu mai plânge, mami, ești în siguranță acum. Sunt aici, nu te mai las niciodată singură, ai înțeles?
Dar în inima Andreei era haos. Își aducea aminte perfect ziua în care Emilia se născuse. Fiecare zâmbet, fiecare răceală, fiecare zi de grădiniță. Cum să nu-și dea seama că omul în care a avut atâta încredere… putea să facă așa ceva? Cum să nu fi văzut semnele?
Poliția a sosit în mai puțin de cincisprezece minute. Doi agenți în uniformă și o doamnă inspector în civil. Aceasta s-a prezentat sec:
— Inspector principal Alina Voicu. Vreau să vorbesc cu mama și cu medicul, apoi, dacă se poate, cu fetița, doar dacă e stabilă. Vreau să procedăm cu maximă delicatețe.
Medicul Radu le-a prezentat ecografiile, leziunile documentate și i-a condus în cabinetul său pentru discuții mai detaliate. Andreea a fost rugată să rămână lângă Emilia, iar după câteva minute, o psiholoagă a venit să o întrebe cu blândețe pe fetiță dacă își amintește ce s-a întâmplat.
Emilia a privit-o cu ochii mari și înlăcrimați, ezitând.
— Dacă îi spun… vine după mine? Vine domnul Ion?
Psiholoaga s-a aplecat ușor spre ea, vorbind calm:
— Nu, draga mea. Nu va mai veni. Noi suntem aici să te protejăm. Mama ta e aici. Nimeni nu te mai poate răni.
Abia atunci, printre suspine, Emilia a început să povestească. Cum domnul Ion i-a spus că are o pisicuță nouă în podul casei și că are nevoie de ajutor să-i pună bolul cu lapte. Cum a urcat scările grele cu greu. Cum, odată ajunsă acolo, ușa s-a închis în spatele ei și domnul Ion nu mai avea zâmbetul blând, ci o față rece, ciudată. A început să o tragă de mână, apoi de haine. S-a opus, a țipat, dar nimeni n-a auzit-o. Într-un final, a scăpat și a fugit acasă.
Inspectorul Voicu a simțit un nod în gât, dar și-a păstrat sângele rece. Era antrenată pentru astfel de cazuri, dar niciodată nu devenea mai ușor. A ordonat imediat percheziția domiciliului suspectului, însoțită de echipa de intervenție.
La scurt timp, Ion Matei a fost ridicat din fața televizorului, cu o cană de ceai în mână, complet nepregătit pentru ceea ce urma. S-a uitat nedumerit la polițiști și a murmurat:
— Ce s-a întâmplat? E o greșeală…
— Domnule Ion Matei, sunteți suspect într-un caz de agresiune asupra unui minor. Vă rugăm să veniți cu noi pentru declarații.
— Agresiune?! Voi sunteți nebuni? Eu n-am pus un deget pe copilul ăla!
Dar în casa lui au găsit lucruri greu de explicat: o cameră mică și întunecată în pod, cu un zăvor pe dinăuntru, o păpușă cu hainele Emiliei lângă ea, biscuiți sfărâmați pe o masă mică, și, cel mai grav, urme de sânge pe un colț de masă. Au fost recoltate probe pe loc, sigilate și trimise la laborator.
În cartier, vestea s-a răspândit ca fulgerul. Vecinii, care până atunci îl salutau cu respect, au început să-l privească cu o scârbă amestecată cu groază. O bătrână a aruncat cu o pungă cu coji de ceapă spre mașina poliției, strigând:
— Blestemat să fii! Copiii ăștia îți ziceau „nenea Ion”, iar tu… tu ești un monstru!
La secție, interogatoriul a durat ore întregi. Ion Matei a negat tot, s-a arătat indignat, a spus că e o neînțelegere, că poate fata s-a lovit singură. Dar probele erau prea clare, iar mărturia Emiliei, coroborată cu raportul medical, nu lăsau loc de interpretări. A fost reținut pentru 24 de ore, apoi arestat preventiv pentru 30 de zile, cu propunere de prelungire.
Între timp, Andreea a intrat într-o spirală de vinovăție. Nu mai dormea nopțile, stătea lângă patul Emiliei cu ochii umflați de plâns și întreba din ce în ce mai des:
— Cum de am fost atât de oarbă? Cum am putut să o trimit singură acolo?
Dar psiholoaga i-a explicat cu blândețe:
— Asta este o greșeală pe care o fac multe mame. Încrederea oarbă în oameni care „par de treabă.” Important e că acum sunteți aici, că o susțineți și că veți merge mai departe împreună.
După o săptămână de tratament și consiliere, Emilia a început să zâmbească timid din nou. A primit o păpușă nouă, un jurnal colorat și un ursuleț care purta o inscripție brodată: „Ești mai puternică decât crezi.” În fiecare seară, înainte de culcare, Andreea îi citea povești cu eroine curajoase, iar Emilia învăța că vocea ei contează și că nu mai trebuie să tacă niciodată în fața nedreptății.
Procesul lui Ion Matei a început două luni mai târziu și a atras atenția națională. S-au descoperit și alte cazuri vechi, părinți care nu avuseseră curajul să vorbească, dar care acum, încurajați de curajul Emiliei, au ieșit la lumină. Mărturiile lor au zguduit sala de judecată.
Judecătorul a fost necruțător.
— Comportamentul inculpatului este cu atât mai grav cu cât s-a folosit de imaginea sa de om respectabil pentru a obține încrederea copiilor. Faptele sunt abominabile. Condamn la 19 ani de închisoare cu executare.
În sală, Andreea și-a strâns fiica de mână. Emilia a închis ochii pentru o clipă, apoi a întrebat:
— Mami… acum suntem libere?
Andreea a răspuns cu un zâmbet printre lacrimi:
— Da, iubita mea. Suntem libere.
Și pentru prima oară de la acea zi cumplită, au ieșit din tribunal cu spatele drept și capul sus, știind că deși rana nu va dispărea complet, vor învăța să trăiască cu ea — ca supraviețuitoare, nu ca victime. Iar Emilia, fetița care cândva se temea să vorbească, devenea încet-încet vocea altor copii, care aveau nevoie de curajul ei pentru a spune adevărul.
