รn mai puศin de un an, s-a recฤsฤtorit cu o femeie pe nume Andreea โ imaginea perfectฤ a โdrฤguศeiโ de pe reศelele sociale. La scurt timp a venit ศi anunศul: Andreea era รฎnsฤrcinatฤ. Iar cรขnd credeam cฤ รฎncep, รฎn sfรขrศit, sฤ mฤ vindec, am primit o invitaศie elegantฤ la petrecerea pentru viitorul bebeluศ, completatฤ cu un mesaj scris de mรขnฤ:
โSper cฤ poศi sฤ arฤศi cฤ te bucuri pentru noi.โ
Era cรขt pe ce s-o arunc la gunoi.
Pรขnฤ cรขnd am auzit adevฤratul motiv pentru care voia sฤ fiu acolo.
Mihai nu mฤ invitase din bunฤtate.
Vroia sฤ mฤ umileascฤ.
ศi รฎn acel moment, totul s-a schimbat.
M-am uitat lung la invitaศia aceea, cu mรขinile tremurรขnd uศor, รฎn timp ce inima รฎmi bฤtea haotic รฎn piept. Mฤ simศeam ca ศi cum cineva tocmai รฎmi scuipase รฎn faศฤ dupฤ ce mฤ strivise sub tocuri. Literele delicate, scrise de mรขnฤ, nu ascundeau deloc intenศia realฤ: Mihai voia sฤ mฤ vadฤ zdrobitฤ, voia sฤ-ศi arate trofeul รฎn faศa fostei soศii โdefecteโ. ศi dacฤ totul era pus รฎn scenฤ, de ce sฤ nu joc ศi eu un rol? Unul pe care nu รฎl aศtepta nimeni.
รn seara evenimentului, m-am uitat รฎn oglindฤ ศi, pentru prima datฤ dupฤ mult timp, am vฤzut o femeie sigurฤ pe ea. Rochia mea albastru รฎnchis, cu o croialฤ simplฤ dar elegantฤ, รฎmi contura silueta tonifiatฤ, iar buclele lejere รฎmi cฤdeau natural pe umeri. Nu voiam doar sฤ arฤt bine. Voiam sฤ mฤ simt bine. Voiam sฤ intru acolo ca o forศฤ pe care n-o mai putea controla.
Petrecerea avea loc รฎntr-o vilฤ cochetฤ de lรขngฤ Fฤget, รฎnchiriatฤ probabil doar pentru a impresiona. Curtea era รฎmpodobitฤ cu baloane pastelate, iar mesele erau pline de cupcakes roz pudrat ศi pahare cu suc de rodie รฎn cupe de ศampanie. Totul striga: โprivighetoare roz, viaศฤ perfectฤโ.
Am pฤศit cu fruntea sus, รฎn ciuda privirilor care se รฎntorceau spre mine ca la un accident de maศinฤ. Andreea, cu burta rotundฤ sub o rochie vaporoasฤ, m-a รฎntรขmpinat cu un zรขmbet care รฎncerca sฤ mimeze inocenศa.
โ Olivia, ce bine cฤ ai venit! a spus ea, cu o voce de pฤpuศฤ trasฤ la chei.
Mihai a apฤrut imediat lรขngฤ ea, la fel de lustruit ca รฎntotdeauna, cu acelaศi zรขmbet fals care cรขndva mฤ fฤcea sฤ cred cฤ lumea e a noastrฤ.
โ Te bucuri pentru noi, nu-i aศa? a zis el, cu o sprรขnceanฤ ridicatฤ.
Mi-a luat o secundฤ sฤ-mi controlez respiraศia, apoi am zรขmbit calm.
โ Bineรฎnศeles. Vฤ doresc tot binele din lume.
Dar รฎn interiorul meu, fierbeam. Nu de gelozie, nu de durere โ ci de determinare. Pentru cฤ รฎn timp ce ei รฎศi jucau teatrul fericirii perfecte, eu aveam sฤ-mi iau viaศa รฎnapoi.
รn urmฤtoarele sฤptฤmรขni, mi-am dat demisia de la slujba plictisitoare dintr-un call-center bancar. Am decis cฤ vreau sฤ fac ceva pentru mine. รncepusem deja de ceva vreme sฤ scriu, pe ascuns, poveศti inspirate din trฤirile mele. Le postam pe un blog anonim. Cititorii se adunau รฎncet, dar fidel. Comentariile erau pline de empatie ศi รฎncurajare.
รntr-o zi, o editurฤ din Bucureศti mi-a scris. Una dintre editoarele lor, pe nume Raluca, citise blogul ศi era interesatฤ sฤ publice un volum cu cele mai apreciate texte. Am simศit cum ceva se aprinde รฎn mine. Un scop. O direcศie. O voce.
Am รฎnceput sฤ cฤlฤtoresc prin ศarฤ, la evenimente de lecturฤ, la tรขrguri de carte, la cluburi de femei. รmpฤrtฤศeam fragmente din viaศa mea, fฤrฤ sฤ-mi fie ruศine. Am cunoscut oameni care trecuserฤ prin lucruri similare. Am plรขns รฎmpreunฤ, am rรขs, am simศit cฤ nu mai sunt singurฤ.
Timpul a trecut, iar cartea mea a devenit un simbol. Un ghid pentru femeile care simt cฤ nu sunt suficient. Am รฎnceput sฤ primesc scrisori, e-mailuri, mesaje de la necunoscute care รฎmi spuneau cฤ povestea mea le-a ajutat sฤ-ศi regฤseascฤ puterea.
รntr-o zi, รฎn timp ce ieศeam de la o lansare de carte din Sibiu, am primit un mesaj pe telefon. Era de la Mihai.
„Am citit cartea ta. M-ai fฤcut de rรขs.”
Am zรขmbit larg, รฎn plinฤ stradฤ. Nu-l numisem niciodatฤ รฎn carte. Nu-i dฤdusem nicio trฤsฤturฤ recognoscibilฤ. Dar faptul cฤ se regฤsea รฎn personajul principalโฆ era tot ce trebuia sฤ ศtiu.
I-am rฤspuns doar atรขt:
„Dacฤ ศi-ai recunoscut reflexia, poate e timpul sฤ te priveศti mai atent.”
Nu mi-a mai scris niciodatฤ.
La un an dupฤ acel mesaj, am fost invitatฤ la un eveniment caritabil รฎn Cluj, organizat de o asociaศie care sprijinฤ femeile singure. Mฤ aflam รฎn spatele scenei cรขnd organizatoarea mi-a spus cฤ un fost coleg de liceu vrea sฤ mฤ salute. Cรขnd m-am รฎntors, l-am vฤzut pe Andrei.
Fusese genul de bฤiat liniศtit, mereu cu o carte รฎn mรขnฤ. Nu ne vorbisem prea mult รฎn adolescenศฤ, dar acum, รฎn faศa mea, era un bฤrbat cu o cฤldurฤ autenticฤ รฎn privire. Vorba lui era calmฤ, atentฤ, fฤrฤ urmฤ de aroganศฤ.
Am stat la poveศti pรขnฤ tรขrziu, pe treptele clฤdirii, cu ceaiul cald รฎn mรขini ศi sufletul deschis. Ne-am revฤzut o datฤ, apoi รฎncฤ o datฤโฆ ศi, fฤrฤ sฤ-mi dau seama, am รฎnceput sฤ mฤ รฎndrฤgostesc de un om care mฤ vedea pentru ceea ce eram, nu pentru ceea ce puteam โproduceโ.
Dupฤ doi ani de relaศie liniศtitฤ, am hotฤrรขt sฤ ne mutฤm รฎmpreunฤ. Nu era vorba despre o iubire cu artificii, ci despre una care ardea mocnit, constant, sigur. Nu mai simศeam presiunea de a demonstra ceva. Eram, รฎn sfรขrศit, รฎntr-un loc unde inima mea putea sฤ respire.
ศi รฎntr-o zi de toamnฤ tรขrzie, รฎn timp ce ne plimbam prin Parcul Central ศi frunzele se legฤnau sub paศii noศtri, Andrei m-a oprit, mi-a luat mรขna ศi m-a privit serios:
โ Olivia, vreau sฤ ศtii ceva. Te iubesc exact aศa cum eศti. Dacฤ vom avea un copil, va fi minunat. Dacฤ nu, totul e la fel de minunat. Viaศa mea e completฤ cu tine.
M-am uitat la el, cu ochii รฎn lacrimi. Nu pentru cฤ mฤ ceruse รฎn cฤsฤtorie โ deศi o fฤcuse. Ci pentru cฤ, pentru prima datฤ, nu mฤ mai simศeam defectฤ. Mฤ simศeam รฎntreagฤ.
Am spus โdaโ cu inima plinฤ, nu cu frica de a pierde pe cineva.
Nu ศtiu dacฤ voi deveni vreodatฤ mamฤ. Poate da, poate nu. Dar ศtiu sigur cฤ sunt mai mult decรขt o femeie care โpoate sau nu poateโ sฤ dea naศtere. Sunt o femeie care a รฎnvฤศat sฤ se renascฤ din cenuศฤ. Care a รฎnvฤศat sฤ se iubeascฤ ศi sฤ-ศi scrie singurฤ povestea. Iar asta, pentru mine, valoreazฤ mai mult decรขt orice test pozitiv.
Pentru cฤ, รฎn final, nu uterul te defineศte ca femeie.
Ci inima. Vocea. ศi curajul de a nu lฤsa pe nimeni sฤ decidฤ ce meriศi.
ศi pentru mine, Olivia Bฤlan, asta este victoria.




