Elena Popescu are treizeci ศi doi de ani, este epuizatฤ ศi speriatฤ รฎn acel mod tฤcut care apare cรขnd tot ce ai depinde de o singurฤ ศansฤ.
รศi golise economiile strรขnse รฎn trei ani pentru a deschide o brutฤrie micฤ de cartier รฎntr-un spaศiu comercial vechi de la marginea oraศului. Firma de deasupra uศii scria โPรขine & Cafea Popescuโ, dar bannerul cu โMarea Deschidereโ arฤta mai degrabฤ ca o provocare decรขt ca o sฤrbฤtoare.
La ora 6:00 dimineaศa, Elena a descuiat uศa, a aprins luminile ศi a inspirat mirosul cald al pรขinii proaspฤt coapte, ca ศi cum asta i-ar fi putut liniศti mรขinile tremurรขnde. A verificat casa de marcat โ goalฤ. ศi-a verificat telefonul โ niciun mesaj. A privit strada prin geam, aศteptรขnd primul client care sฤ aparฤ ศi sฤ-i dovedeascฤ faptul cฤ nu fฤcuse cea mai mare greศealฤ din viaศa ei.
La ora 9:00 โ nimic.
La ora 10:00 โ tot nimic.
De fiecare datฤ cรขnd o maศinฤ รฎncetinea ศi apoi trecea mai departe, pieptul i se strรขngea. A ศters tejgheaua, deศi era deja impecabilฤ. A aranjat produsele de patiserie de douฤ ori. A รฎncercat sฤ zรขmbeascฤ propriei reflecศii din vitrina frigorificฤ, exersรขnd expresia pe care รฎศi promisese cฤ o va purta.
Apoi, aproape de prรขnz, clopoศelul de deasupra uศii a sunat รฎn sfรขrศit.
Un bฤrbat รฎn vรขrstฤ a intrat รฎncet, slab ca un bฤศ, cu umerii strรขnศi de frig. Geaca รฎi era destrฤmatฤ la manศete, iar mรขinile รฎi tremurau ca ศi cum ar fi stat afarฤ de ore รฎntregi. Privea pรขinea ca pe o amintire.
โ รmi pare rฤu, a spus el, cu o voce asprฤ. Nuโฆ nu am bani. Dar aศ putea primi ceva mic? Orice. N-am mรขncat nimic toatฤ ziua.
Gรขtul Elenei s-a uscat. Cuvintele chirie, credit ศi ziua deschiderii s-au ciocnit รฎn mintea ei. S-a imaginat numฤrรขnd pierderile รฎn acea searฤ, sunรขnd proprietarul spaศiului, explicรขnd eศecul. Degetele i-au rฤmas suspendate deasupra cleศtelui pentru pรขine, blocate รฎntre afacere ศi compasiune.
Bฤrbatul a dat din cap, ruศinat.
โ E รฎn regulฤ. N-ar fi trebuit sฤ รฎntreb.
S-a รฎntors spre uศฤ.
โ Staศi! a spus Elena brusc, prea tare.
Omul s-a oprit.
Ea a expirat adรขnc, ca ศi cum tocmai sฤrise de la รฎnฤlศime.
โ Luaศi loc, a spus ea, trฤgรขnd scaunul de lรขngฤ fereastrฤ. Vฤ rogโฆ doar o clipฤ.
I-a adus cea mai caldฤ pรขine pe care o avea, tฤiatฤ รฎn felii groase, cu unt care s-a topit instantaneu. A turnat o canฤ de lapte ศi l-a รฎncฤlzit pรขnฤ cรขnd aburul a รฎnceput sฤ abureascฤ paharul. Cรขnd le-a aศezat pe masฤ, ochii bฤrbatului s-au umplut de lacrimi.
โ Nu รฎnศelegeศi, a ศoptit el. Pentru mineโฆ asta รฎnseamnฤ totul astฤzi.
Elena a forศat un zรขmbet care tremura la margini.
โ Mรขncaศi, a spus ea รฎncet. Aici sunteศi รฎn siguranศฤ.
ศi chiar รฎn momentul รฎn care prima รฎnghiศiturฤ i-a atins buzele, clopoศelul uศii a sunat din nou โ ascuศit, neaศteptat โ apoi a sunat a doua oarฤโฆ
Elena ridicฤ privirea brusc. รn prag stau douฤ femei รฎmbrฤcate gros, cu eศarfe colorate ศi sacoศe reutilizabile รฎn mรขini. Se uitฤ una la alta, apoi spre tejghea, apoi spre bฤrbatul care mฤnรขncฤ pรขinea cu o foame tฤcutฤ.
โ Este deschis? รฎntreabฤ una dintre ele, apropiindu-se nesigur.
Elena simte cum inima รฎi loveศte coastele.
โ Daโฆ da, desigur. Bine aศi venit.
Femeile inspirฤ adรขnc mirosul cald din รฎncฤpere.
โ Dumnezeule, miroase ca รฎn copilฤrie, spune cealaltฤ.
Privirile lor se opresc asupra rafturilor. Pรขini rotunde cu coajฤ crocantฤ. Cornuri aurii. Plฤcinte aburinde.
โ Ce recomandaศi? รฎntreabฤ prima.
Elena deschide gura, dar emoศia รฎi รฎnnoadฤ vocea.
โ Pรขinea cu maiaโฆ este reศeta bunicii mele. ศi cornurile cu unt.
Cele douฤ femei รฎศi umplu sacoศele. Apoi mai adaugฤ ceva. ศi รฎncฤ ceva.
Casa de marcat scoate primul sunet al zilei.
Un sunet mic, dar pentru Elena pare un tunet.
Bฤrbatul de la masฤ mฤnรขncฤ รฎncet, atent, ca ศi cum fiecare รฎnghiศiturฤ ar merita respect. Cรขnd ridicฤ privirea, zรขmbeศte pentru prima datฤ.
Clopoศelul sunฤ din nou.
Un tรขnฤr intrฤ grฤbit.
โ Am trecut mai devreme ศi era รฎnchisโฆ aveศi cafea la pachet?
โ Da, rฤspunde Elena imediat.
รn timp ce pregฤteศte cafeaua, observฤ cum femeile discutฤ รฎntre ele.
โ Trebuie sฤ spunem vecinilor, ศopteศte una.
Uศa se deschide din nou.
Un curier. O mamฤ cu un copil. Un bฤrbat รฎn salopetฤ de muncฤ.
La รฎnceput intrฤ timid, apoi cu tot mai multฤ siguranศฤ.
Cineva rรขde. Cineva รฎntreabฤ dacฤ existฤ plฤcinte cu brรขnzฤ. Copilul รฎศi lipeศte nasul de vitrinฤ.
Aerul din brutฤrie se schimbฤ. Nu mai este liniศtea grea a eศecului iminent. Este forfotฤ, abur cald, sunet de voci ศi paศi.
Elena se miศcฤ aproape fฤrฤ sฤ gรขndeascฤ. Taie pรขine. รmpacheteazฤ. Zรขmbeศte. Spune โpoftiศiโ. Spune โmulศumescโ. Spune โvฤ mai aศteptโ.
Simte cum frica se topeศte, รฎnlocuitฤ de un ritm nou, viu.
Bฤrbatul terminฤ ultima bucฤศicฤ de pรขine ศi se ridicฤ รฎncet. Vine spre tejghea, sprijinindu-se uศor.
โ Nu am cu ce plฤti, spune el.
โ Aศi plฤtit deja, rฤspunde Elena.
El o priveศte lung.
โ Nu, domniศoarฤ. Ce aศi fฤcut dumneavoastrฤโฆ nu se uitฤ.
รศi scoate cฤciula uzatฤ ศi o ศine la piept.
โ Mฤ numesc Petre.
โ Elena.
El dฤ din cap, ca ศi cum ar vrea sฤ reศinฤ numele.
รn acel moment, o femeie care stฤ la coadฤ รฎntreabฤ:
โ El v-a spus cฤ era profesor?
Elena clipeศte surprinsฤ.
Femeia zรขmbeศte.
โ รl ศtiu din cartier. A predat matematicฤ peste treizeci de ani. Mulศi dintre noi am trecut prin clasa lui.
Un murmur uศor se ridicฤ รฎn รฎncฤpere.
Tรขnฤrul cu cafeaua ridicฤ mรขna.
โ ศi eu.
Bฤrbatul รฎn salopetฤ dฤ din cap.
โ M-a trecut clasa a opta.
Petre pare copleศit. Privirea รฎi tremurฤ.
Elena simte cum i se strรขnge inima.
โ Atunci, spune ea รฎncet, astฤzi brutฤria oferฤ pรขine profesorului nostru.
Cineva aplaudฤ uศor. Apoi รฎncฤ cineva.
Nu este un aplauz zgomotos, ci unul cald, stรขnjenit, plin de respect.
Petre รฎศi ศterge ochii.
โ Nu am crezut cฤ voi mai avea o zi ca asta.
Elena รฎi รฎntinde o pungฤ cu pรขine.
โ Pentru disearฤ.
El o ia cu mรขini tremurรขnde.
Cรขnd iese, frigul pฤtrunde pentru o clipฤ รฎn รฎncฤpere, dar uศa se รฎnchide repede ศi cฤldura revine.
Coada nu dispare.
Orele trec fฤrฤ ca Elena sฤ le simtฤ. Tฤvile se golesc. Cuptorul lucreazฤ fฤrฤ oprire. Cafeaua curge.
La un moment dat, femeia cu eศarfฤ coloratฤ revine la tejghea.
โ Vreau sฤ comand zece pรขini pentru mรขine.
Elena clipeศte.
โ Zece?
โ Pentru asociaศia de locatari.
Un alt client spune:
โ Eu vreau douฤ pentru fiecare dimineaศฤ.
โ Puteศi face livrฤri? รฎntreabฤ cineva.
Elena simte cum realitatea se rescrie sub ochii ei.
Nu mai vede falimentul. Vede posibilitatea.
Dupฤ-amiaza se transformฤ รฎn luminฤ aurie care cade prin geam. Brutฤria miroase a coajฤ crocantฤ ศi speranศฤ.
Cรขnd, รฎn sfรขrศit, liniศtea se aศazฤ din nou, soarele coboarฤ spre blocurile cenuศii. Rafturile sunt aproape goale.
Casa de marcat nu mai este goalฤ.
Elena stฤ รฎn spatele tejghelei ศi priveศte cifrele de parcฤ ar putea dispฤrea dacฤ respirฤ prea tare.
Nu sunt doar bani.
Sunt dovada cฤ a meritat.
Uศa se deschide din nou, mai blรขnd de data aceasta.
Petre stฤ รฎn prag.
โ Am uitat sฤ vฤ spun ceva.
Elena se apropie.
โ Da?
โ Cรขnd un om hrฤneศte un strฤin, hrฤneศte o lume รฎntreagฤ.
El zรขmbeศte.
โ Mรขine vin sฤ vฤ ajut sฤ mฤtur รฎn faศฤ. Este frig ศi alunecฤ.
Elena simte cum ochii i se umplu de lacrimi, dar de data aceasta nu le ascunde.
โ Vฤ aศtept.
El dฤ din cap ศi pleacฤ.
Ea stinge luminile una cรขte una. Ultima rฤmรขne cea de deasupra tejghelei, scฤldรขnd รฎncฤperea รฎntr-o luminฤ caldฤ.
Se sprijinฤ de blat ศi respirฤ adรขnc.
Dimineaศa รฎncepuse cu fricฤ.
Se รฎncheie cu ceva ce nu poate fi cumpฤrat: apartenenศฤ.
รn liniศtea brutฤriei, Elena รฎnศelege cฤ nu pรขinea vinde speranศฤ.
Ci gestul.
ศi pentru prima datฤ de cรขnd a pus cheia รฎn uศฤ รฎn acea dimineaศฤ, nu se mai teme de ziua de mรขine.




