Întreaga biserică a rămas fără suflare. Toți ochii s-au întors spre băiatul care stătea în mijlocul culoarului, cu fața palidă și cu sticla strânsă în mână. Nunta s-a oprit într-un haos total — iar adevărul era pe cale să distrugă totul.

O secundă întreagă a trecut în tăcere completă. Oamenii erau încremeniți, iar domnul Mihai a rămas cu paharul ridicat, privind cu uimire spre fiul său. Vanessa s-a întors încet, iar pentru o clipă, masca zâmbetului ei perfect s-a crăpat. Ionuț pășea spre altar, ținând sticla în mâini, tremurând, dar cu o hotărâre ce părea venită din altă viață.

— E adevărat ce spune, Vanessa? a întrebat Mihai, cu o voce scăzută, care trăda mai multă durere decât furie.

— Ce prostii spui, Ionuț? — a încercat ea, zâmbind strâmb. — E doar o scenă. Copilul e gelos, evident…

— Nu e nicio prostie! a țipat băiatul. Am dus sticla asta la analiză! E otravă în ea! Uitați-vă, vă rog!

În acel moment, domnul Dănilă a apărut chiar la ușa bisericii, agitat și cu un plic în mână.

— Domnule Ionescu! am strigat cât am putut — am venit cât de repede am putut! Ionuț are dreptate! E cianură în vinul ăla! Poftiți raportul de testare!

Liniștea s-a spart ca o oglindă lovită cu pumnul. Oaspeții au început să murmure, unii s-au ridicat în picioare, alții s-au retras speriați, făcând semnul crucii. Mihai a coborât încet paharul, privind lung la Vanessa.

— Ai ceva de spus? a întrebat el, cu vocea tremurândă, dar rece.

Vanessa s-a clătinat, apoi a încercat să fugă printre rândurile de bănci, dar doi bărbați din mulțime au reacționat rapid și au oprit-o. În același timp, Mihai a scos telefonul și a sunat la poliție.

— Da, bună ziua. Sunt Mihai Ionescu. Vă rog să trimiteți un echipaj la Biserica Sfântul Elefterie. E o tentativă de omor. Suspecta se află aici.

În mai puțin de zece minute, doi agenți au apărut, luând-o pe Vanessa în custodie. Ea încă încerca să se apere, plângând și zbătându-se, dar vocea ei nu mai avea putere. Secretele ieșiseră la iveală.

După ce totul s-a mai liniștit, Mihai a îngenuncheat în fața lui Ionuț. L-a strâns în brațe cu o putere care spunea tot ce nu reușea să rostească. Lacrimile i se prelingeau pe obraji.

— Mi-ai salvat viața, fiule… și eu te-am lăsat să te simți singur în toată perioada asta. Iartă-mă!

— Nu trebuie să-ți ceri iertare… doar… am știut că ceva nu e în regulă. Și nu puteam să te pierd și pe tine…

Mihai a cerut preotului să anuleze ceremonia. Nu mai avea sens să continue o zi care era pe cale să se transforme într-o tragedie. A vorbit cu fiecare invitat, mulțumindu-le că au venit și cerându-le iertare pentru situația creată. Toți l-au înțeles. Unii chiar au venit și l-au îmbrățișat pe Ionuț, lăudându-i curajul.

În zilele următoare, povestea a devenit virală. Presa a relatat cazul pe larg: „Băiat de 13 ani salvează viața tatălui său, demascând logodnica criminală chiar la altar”. Vanessa a fost arestată și acuzată de tentativă de omor cu premeditare. Anchetatorii au descoperit că făcea parte dintr-o rețea mai mare de escroci care vânau bărbați singuri și înstăriți. Avea deja două identități false și un trecut plin de dispariții suspecte.

Pentru Mihai și Ionuț, viața a căpătat o altă nuanță. Timp de luni bune au fost nedespărțiți. Mergeau împreună la filme, la meciuri, găteau împreună și vorbeau deschis despre tot. Relația lor s-a întărit mai mult decât fusese vreodată.

Într-o zi, în timp ce se plimbau prin Herăstrău, Mihai i-a spus:

— Știi, fiule… viața mi-a dat o lecție. Uneori, în goana după fericire, nu mai vedem ce e chiar în fața noastră. Tu ai fost acolo tot timpul. Tu ai fost salvarea mea.

— Și eu tot pe tine mă bazez, tata. Mereu.

Au zâmbit și s-au așezat pe o bancă, privind lacul liniștit. Nu mai aveau nevoie de promisiuni sau declarații mari. Doar de prezența celuilalt.

Anii au trecut, iar povestea lor a rămas vie în memoria celor care o auziseră. Ionuț a crescut și a devenit jurnalist de investigație, inspirat de propria experiență. A scris un articol intitulat „Otrava din spatele zâmbetului”, în care povestea totul — nu pentru faimă, ci pentru a-i ajuta și pe alții să deschidă ochii la timp.

Cât despre Mihai, a învățat să fie mai atent, dar nu s-a închis în el. A ales să trăiască, să fie tată înainte de toate. A refuzat să mai caute „iubirea perfectă”, concentrându-se pe adevărata dragoste — cea care rămâne lângă tine și te salvează, oricât de grea ar fi lupta.

Și totul a început cu vocea tremurândă a unui copil care a avut curajul să strige „Nu bea!”.