Salutare, tată, avem un mic cadou pentru tine! – a anunțat Vitalik, intrând plin de bucurie în cameră alături de fratele său mai mare, Arsenie. Păi, nu trebuia să vă deranjați! – a răspuns tatăl, Alexei, surprins de neașteptatul gest.

Dar cum să nu, tată? Ai făcut atât de multe pentru noi, ne-ai sprijinit toată viața – a replicat Vitalik cu recunoștință, înmânându-i un plic.

E un bilet la un sanatoriu specializat, excelent pentru problemele tale cu spatele! Pentru o clipă, Alexei s-a simțit copleșit de emoții. Părea că viața sa de muncitor devotat fusese apreciată pe deplin de feciorii săi dragi.

Împreună cu soția sa, Katia, crescuse niște tineri responsabili și recunoscători. Din păcate, Katia nu mai era alături de ei pentru a se bucura de acest moment de mulțumire. Alexei, emoționat, a luat biletul și i-a strâns pe băieți într-o îmbrățișare caldă.

Dar generozitatea lor nu era tocmai întâmplătoare. Alexei cedase insistențelor băieților și acceptase să vândă apartamentul alesese alintat al familiei…

De ce m-ați adus aici? – a întrebat nedumerit bătrânul. Acesta este noul tău cămin acum, obișnuiește-te, i-a spus Vitalik cu un ton distant. Iartă-ne. Ești bătrân, aici e locul tău acum.

Fără să-i lase timp să-și exprime protestele, feciorii săi și-au lăsat valiza tatălui și au plecat într-un moment de tăcere nedorită. Alexei, rămas singur, era fără cuvinte.

Așa se întâmplă ca Alexei să ajungă singur, cu amintiri, la un loc pe care nu și l-ar fi imaginat vreodată… o groapă de gunoi.

Într-o dimineață, când zorile abia mijiseră la orizont, Alexei a fost trezit de sunetul unei mașini. Cine putea veni la ora asta devreme?

De obicei, nu aduceau gunoi atât de dimineață, a cugetat confuz. Învelindu-se mai bine în pătura ponosită, a ieșit să vadă ce-i cu agitația.

O camionetă mare era parcată, descărcând mobilier – o canapea, câteva scaune și un dulap uzat. Mobilier decent, ba chiar într-o stare destul de bună, și-a zis el cu o străfulgerare de speranță.

Acum, în sfârșit, voi dormi eu pe ceva mai confortabil, nu pe grămada de cârpe, a murmurat Alexei, frecându-și mâinile dornice să acționeze. Adăpostul său improvizat devenea mai confortabil, pe cât putea fi pentru cineva fără un cămin. Însă un pat adevărat încă îi lipsea.

A încercat să miște canapeaua, dar nici măcar nu a reușit să o clatine – părea prea grea. E plină cu pietre sau am ajuns eu atât de slab? s-a întrebat Alexei, un pic descurajat, dar și-a dorit să fie sigur. Cu inima tremurând de curiozitate și puțină teamă, a ridicat șezutul canapelei…

…Amorțit de surpriză și neîncredere, Alexei a descoperit ceva ce nu ar fi putut bănui în ruptul capului. Minunile vieții par uneori nevăzute, ascunse la vedere, așa, lângă munții de obiecte aruncate de ceilalți.

Oare ce descoperire neașteptată i-a transformat viața? Rămâneți cu noi să aflați, și nu ezitați să împărtășiți gândurile voastre despre această poveste plină de întorsături neașteptate. Ne va face o deosebită plăcere să vă citim comentariile și opiniile!