Se apropie Sfintele Paşti, cu tot alaiul pregătirilor. Ne dereticăm casele, ogrăzile şi, nu în ultimul rând, cămările sufletelor. Pregătim bucate alese şi daruri pentru cei dragi şi din inima noastră mare oferim ceva şi celor oropsiţi, ca să ne bucurăm cu toţii de lumina Învierii. O atenţie specială o acordăm în această perioadă vopsitului sau încondeiatului ouălor.

Gest pascal, vopsitul ouălor conţine semnificaţii care transcend vremurile noastre, mergând până în zorii creştinismului. Despre semnificaţia ouălor vopsite sau încondeiate, a culorilor şi a motivelor cu care sunt decorate sau despre „ritualul“ din ziua vopsirii ouălor ne-a vorbit pr. ic. stavr. Dumitru Gorban, paroh la „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ – Sadău, Brodina, zonă cu tradiţie în încondeierea ouălor. Sfinţia Sa ne-a povestit şi câteva „legende pioase“ care fac referire la practica vopsitului ouălor în culoarea roşie.

Preacucernice părinte, care este semnificaţia vopsitului ouălor?

Oul simbolizează viaţa, fecunditatea. În creştinism, vopsitul ouălor face trimitere la jertfa Mântuitorului de pe Golgota. Practica vopsirii ouălor în culoarea roşie se bazează pe mai multe legende pioase transmise din zorii creştinismului, prin viu grai, din generaţie în generaţie.

Una dintre acestea vorbeşte despre faptul că Maica Domnului, venind la Golgota să-L plângă pe Fiul ei răstignit, a aşezat sub cruce un coşuleţ cu ouă, care s-au înroşit de la sângele lui Iisus. Conform altei istorisiri din tradiţie, pietrele aruncate de evrei asupra Mântuitorului ţintuit pe cruce s-au transformat în ouă roşii.

Ouăle se vopsesc în Joia Patimilor

O a treia legendă arată că în noaptea dinspre sâmbătă spre duminică, care a urmat Vinerii Patimilor, Pilat din Pont a organizat un ospăţ la care au participat înalţi demnitari romani, precum şi mai marii Sinedriului şi, la un moment dat, a intrat în sala ospăţului un centurion care a strigat înfricoşat că Hristos a înviat. Atunci Pilat, ţinând în mână un ou, a replicat: „Atunci va învia Hristos, când se va înroşi oul acesta“. Spre mirarea şi înfricoşarea tuturor, oul s-a înroşit pe loc.

În ce zi se vopsesc ouăle?

Ouăle se vopsesc de obicei în Joia Patimilor sau, cel mai târziu, în Vinerea Patimilor. Întrucât, cum spuneam, şi prin acest gest rememorăm Sfintele Pătimiri ale Domnului, trebuie să-l însoţim de un post cât putem noi de aspru, cum de altfel este şi recomandat în Săptămâna Sfintelor Pătimiri.

Vopsirea ouălor trebuie însoţită şi de rugăciune?

Da, de rugăciunea cea mai la îndemână tuturor – Tatăl nostru.

De ce repetăm gestul de a vopsi ouă la Înălţare?

Revenim la acest gest la Înălţare pentru a ne aminti că Hristos, Cel ce Se înalţă la cer, va reveni pe pământ la Judecata de Apoi.

Aminteaţi de culoarea roşie a ouălor vopsite, aceasta este singura culoare pe care o recomandă Biserica?

Nu, cred că toate culorile în care credincioşii vopsesc ouă fac trimitere la un simbol, la o valoare creştină de multe ori: albastrul la infinitul cerului, la univers şi implicit la viaţa veşnică, verdele simbolizează revenirea naturii la viaţă, iar galbenul e culoarea belşugului, a recoltei, a grâului copt, a pâinii euharistice.

Ce ne puteţi spune despre gestul ciocnitului ouălor?

Acest gest însoţeşte salutul pascal: „Hristos a înviat!“, la care se răspunde „Cu adevărat a înviat!“. Pe la sate chiar se spune că cei care ciocnesc ouă se vor vedea unii cu alţii şi în viaţa de dincolo.

Un astfel de dar făcut în preajma sărbătorilor pascale nu are cum să nu bucure

De ce încondeiem ouă?

Ouăle încondeiate sau închistrite, care de care mai frumoase şi mai îngrijit decorate cu detalii atât de fine, conţin simboluri care fac trimitere tot la această perioadă pascală. Diferenţele între ouăle încondeiate şi cele vopsite sunt de ordin tehnic şi practic. Dacă ouăle vopsite se realizează destul de uşor, cele încondeiate capătă valoare deosebită prin truda, migala şi priceperea încondeietoarelor. De aceea, ouălor încondeiate li se mai spune şi „ouă muncite“ sau „ouă necăjite“.

Tot o diferenţă practică se referă la faptul că ouăle încondeiate se realizează acum printr-o tehnică care presupune golirea conţinutului, faţă de cele vopsite, care sunt comestibile, putând fi dăruite celor săraci. Şi cele încondeiate pot fi comestibile, mai ales dacă la pictarea lor se folosesc vopsele naturale, dar ideea golirii conţinutului vine tot dintr-o raţiune practică, din dorinţa de a le asigura păstrarea pe o durată nelimitată.

Dar, în prezent, în special în zona muntoasă a Bucovinei, unde se încondeiază cele mai frumoase ouă, şi amintim ca zone Brodina, Ulma, Izvoarele Sucevei şi Moldoviţa, ouăle încondeiate se golesc de conţinut cu ajutorul unei seringi, fiind transformate apoi în obiecte de artă, apreciate peste tot în lume. Un astfel de dar făcut în preajma sărbătorilor pascale nu are cum să nu bucure.

Aş vrea să amintesc aici un aspect criticat, care face referire la o adevărată industrie a ouălor încondeiate, în special în această zonă, dar eu nu văd nimic rău în asta, în faptul că se câştigă un ban cinstit printr-o muncă migăloasă, dar frumoasă.

Ouăle pe care le aducem în casa Domnului trebuie alese cu grijă

Cu ce motive ar trebui să fie decorate ouăle pentru a fi cât mai aproape de valorile creştine?

Motivele prezente pe ouăle închistrite nu sunt alese întâmplător şi aproape toate reprezintă simboluri creştine. Astfel, cel mai adesea pe ouăle încondeiate se întâlneşte semnul Sfintei Cruci, chiar dacă într-o variantă „stilizată“, cum este frunza de trifoi.

Un alt simbol reprezentativ este peştele, semn distinctiv al creştinismului din primele veacuri; spicul de grâu, simbol al prescurii care se aduce la biserică pentru Sfânta Euharistie, dar şi al rodului; scara – aspiraţia spre cer, spre veşnicie; spirala, care ne trimite cu gândul la ritualul „Isaia dănţuieşte“, prezent în cadrul Sfintei Taine a Cununiei.

Alte motive vorbesc despre habitat şi preocupările zilnice ale celor care le realizează, cum sunt: grebla, fierul plugului, „brâul popii“ etc. Un alt simbol este vârtelniţa, care simbolizează mişcarea planetelor în jurul soarelui.

Cum să fie ouăle pe care le aducem la biserică – închistrite sau vopsite?

La noi, în Bucovina, se aduc în noaptea Învierii la sfânta biserică, pentru a fi sfinţite şi apoi dăruite, în aceeaşi măsură ouă închistrite şi vopsite. Când aducem ceva la biserică însă trebuie să ne gândim la Abel, care a adus lui Dumnezeu mielul cel mai frumos din turma sa, aşa încât ouăle pe care le aducem în casa Domnului trebuie alese cu grijă, să fie cele mai frumoase.

Şi aici trebuie să vedem aspectul de care aminteam, că ouăle încondeiate pline pot fi dăruite celor săraci, spre consum. În această perioadă preoţii strâng ouăle pe care le primesc la biserică, pe care le duc apoi la azilele de bătrâni, la centrele de plasament sau familiilor sărace.