Maria, o româncă ce a lucrat timp de 31 de ani, a trăit o experiență neașteptată atunci când a depus cererea de pensionare și nu a primit răspunsul dorit.

După ce a muncit ani la rând în diverse locuri din străinătate, călătoria birocratică pentru obținerea pensiei sale s-a dovedit a fi complicată și plină de piedici.

De-a lungul anilor, Maria Cozac a contribuit cu sume semnificative la fondurile de pensii în trei țări: România, Germania și Italia. După o carieră lungă și diversificată, ea a sperat să primească pensia comunitară care i se cuvenea.

Totuși, procesul a fost mai îndelungat decât s-ar fi așteptat oricine. Aproape doi ani au trecut fără a primi vreun rezultat.

Maria și-a început munca în Italia în anul 2004, la ferma agricolă Il Borro, situată în provincia Arezzo.

Aici și-a dedicat zece ani din viață activităților agricole, plătind contribuțiile necesare către INPS, Institutul Național de Protecție socială din Italia. Înainte de asta, a lucrat trei ani în Germania și zece ani în România.

Problema consta în faptul că în mod normal, după atingerea vârstei standard de pensionare, plățile în aceste țări sunt rapide și fără complicații. Din păcate, experiența din Italia a fost diferită.

La împlinirea vârstei de 67 de ani, în ianuarie 2022, Maria a solicitat pensia și se aștepta ca banii să sosească până în septembrie. Spre surprinderea și frustrarea ei, această așteptare s-a prelungit mult peste termenul anticipat.

Generele Mariei, Cristiano Bianchi, a explicat că pensia era dependentă de un acord internațional, iar contribuțiile plătite pe teritoriul Italiei nu erau suficiente pentru a ajunge la minimul de pensie necesar.

Așadar, era nevoie de o colaborare între autoritățile din Italia, Germania și România pentru a cumula toți anii de muncă și a îndeplini cerințele.

Deși în ianuarie 2023 au fost asigurați ca totul va fi clar în doar o lună, realitatea a fost diferită. Lunile au trecut și abia în iunie cei de la INPS au recunoscut că nu primiseră încă toate informațiile necesare din străinătate.

Cristiano nu a cedat și a insistat pentru rezolvarea problemei, efectuând o vizită decisivă la birourile INPS pe 17 august.

În urma unei discuții insistente, a primit promisiunea că Maria va primi retroactiv banii ce i se cuveneau, suma fiind rotunjită la aproximativ 4.000 de euro.

Chiar dacă această sumă a fost în sfârșit transferată, întârzierea comunicării oficiale a fost o sursă de stres și confuzie. Începând din octombrie, Maria a început să primească lunar 363 de euro, o pensie modestă care a necesitat aproape doi ani pentru a deveni realitate.

În acești doi ani dificili, Maria s-a bazat pe pensia soțului său, în valoare de 500 de euro, și pe sprijinul acordat de fiica și ginerele ei. Cristiano Bianchi, ginerele ei, a încercat să îndulcească puțin situația prin comentarii ironice referitoare la întreaga aventură birocratică pentru această sumă modică.

„Din fericire, locuim împreună, astfel încât am putut acoperi cheltuielile casei, altfel ar fi avut mari dificultăți”, povestește Cristiano, exemplificând solidaritatea familială.

El a subliniat absurditatea întregii situații, considerând că dificultățile întâmpinate sunt nerezonabile pentru suma în cauză.

Cum vi s-a părut povestea Mariei? Ne-ar plăcea să ne lăsați comentariile și impresiile voastre despre cum ar trebui să se schimbe sistemele de pensii pentru a preveni astfel de experiențe. Vă așteptăm gândurile!