Când fiul meu și-a adus logodnica acasă, mi-am dat seama că o cunosc din trecut, iar entuziasmul meu s-a transformat rapid în îngrijorare, până am ajuns să chem poliția.

Xavier nu ne-a împărtășit niciodată detalii despre viața lui sentimentală, nici mie, nici tatălui său. Nu știam dacă avusese vreodată o iubită sau dacă se îndrăgostise de cineva, dar în acea zi, a venit acasă cu un zâmbet larg pe față și ne-a spus că vede pe cineva.

Ne-a descris-o pe prietena lui ca fiind cea mai bună, cea mai frumoasă femeie pe care a cunoscut-o vreodată.

Au ieșit împreună timp de trei luni înainte ca el să simtă că e momentul să-i ceară mâna.

În ziua în care urma să ne cunoaștem viitoarea noră, eram extrem de entuziasmați. Voiam ca totul să fie perfect pentru logodnica fiului nostru. I-am pregătit o primire călduroasă pentru a o face să se simtă parte din familie.

Am copt faimoasa mea plăcintă cu vișine, am prăjit un pui și am aranjat masa cu cele mai frumoase veseluri. Nathan, soțul meu, a cumpărat fripturi scumpe, în caz că Cindy ar fi preferat vita în loc de pui.

Casa era impecabilă, iar totul era pregătit pentru marele moment.

Cindy era la fel de frumoasă cum o descrisese Xavier: delicată, cu ochi mari și albaștri.

Dar, pe măsură ce mă uitam mai atent la ea, i-am recunoscut fața. Era aceeași femeie despre care prietena mea Margaret avertizase tot cartierul. Fiul lui Margaret fusese înșelat de această femeie. L-a făcut să îi cumpere un inel de logodnă scump și să cheltuie mii de dolari pe „cheltuieli de nuntă.” Ștersesem poza pe care mi-o trimisese Margaret, dar eram sigură că ea era.

Trebuia să-mi salvez fiul de la o suferință sigură.

Neștiind ce să fac mai departe, i-am cerut să mă însoțească în pivniță pentru a alege un vin. Cindy, extrem de timidă, a acceptat cu un simplu gest din cap.

În momentul în care am intrat în pivniță, am încuiat ușa în urma ei și am fugit în sufragerie. „Nathan, sună la poliție,” am strigat, în timp ce Xavier mă privea încremenit.

„Mamă, ai înnebunit? Ce faci?” m-a întrebat, încă șocat de acțiunea mea.

„Xavier, logodnica ta este o escroacă. L-a înșelat pe fiul lui Margaret. I-a furat banii și a dispărut.”

În acel moment, poliția a ajuns la ușă. Dar când au mers în pivniță, Cindy nu era deloc speriată. Dimpotrivă, avea un zâmbet pe față care m-a derutat complet.

S-a întors către mine și a spus: „Doamnă Fitzpatrick, știu ce credeți, dar nu sunt acea femeie. Mi-a făcut viața un adevărat iad.” Cindy a explicat că oamenii au confundat-o de mai multe ori cu escroaca, dar aveau culori diferite ale ochilor, deși semănau foarte mult.

Unul dintre ofițerii de poliție și-a amintit cazul. „Escroaca folosea într-adevăr numele Cindy, dar am auzit că și l-a schimbat în Rosaline sau Rosemary. Ultima urmă a ei a fost în Mexic, dar această femeie nu este ea,” a spus el.

Rușinată, m-am întors spre Cindy și mi-am cerut scuze. Mi-era jenă să mă uit la ea, dar ea m-a îmbrățișat și mi-a spus că, măcar, va avea o poveste amuzantă despre cum și-a cunoscut pentru prima dată socrii, pe care să o împărtășească copiilor ei și ai lui Xavier în viitor.

Distribuie această poveste cu familia și prietenii tăi pe Facebook!