Ploaia rece cădea peste străzile Bucureștiului, conferindu-le un aspect mohorât. Alexandru, un taximetrist confruntat cu dificultăți financiare, tocmai fusese dat afară de la parcul auto. Se gândea la facturile și datoriile care îl copleșeau.

Cu toate acestea, imaginea unei femei însărcinate, singură în ploaie, îi rămăsese întipărită în minte. Chiar dacă așa ceva putea părea riscant, a decis să o ia în mașină și să o ajute să ajungă într-un loc sigur. Această decizie avea să-i schimbe viața.

Când a ajuns acasă, obosit și abătut, Alexandru s-a prăbușit pe canapeaua uzată. Telefonul a sunat, era prietenul și colegul său, Mircea:

— Ce s-a întâmplat, frate? De ce te-a dat afară Vochin?

— Am luat o femeie însărcinată din ploaie. Tocmai fusese eliberată din penitenciar.

— Știi bine cât de precaut e șeful nostru, mai ales după toate incidentele petrecute cu taximetriștii. Nu acceptă niciun risc.

— Dar nu puteam să o las acolo…

— Mereu ai avut o inimă bună, prea bună pentru meseria asta. O să încerc să îți găsesc altceva de lucru.

A doua zi, Alexandru a plecat în căutarea unui nou loc de muncă. Dar, având doar opt clase și experiență doar ca taximetrist, a întâmpinat numeroase refuzuri.

După-amiaza, a primit un apel de la un număr necunoscut:

— Domnul Alexandru Dumitru?

— Da, eu sunt.

— Sunt Victor Stănescu, avocat. Trebuie să discutăm urgent. Ne putem vedea în jumătate de oră pe Bulevardul Unirii?

Curios și nedumerit, Alexandru a acceptat întâlnirea.

La cafenea, avocatul i-a povestit despre femeia pe care o ajutase: Ioana Ionescu provenea dintr-o familie de vază, fiind proprietara unui imperiu economic.

Fusese condamnată pe nedrept pentru fraudă, într-un complot pus la cale de fostul său partener. După cinci ani de detenție, fusese în cele din urmă achitată.

În acea noapte furtunoasă, fusese abandonată de fostul soț și amenințată că va pierde custodia copilului. Alexandru fusese singurul care îi întinsese o mână de ajutor.

— Familia Ionescu apreciază oamenii care ajută fără să aștepte nimic în schimb. Ioana vrea să vă ofere un post de șofer personal, cu un salariu de trei ori mai mare decât la taxi, plus cazare în vila familiei.

A doua zi, Alexandru s-a întors la parcul auto, dar nu ca un simplu șofer de taxi.

Dintr-un Mercedes S-Class negru, îmbrăcat elegant, a coborât împreună cu Ioana Ionescu. Directorul Vochin s-a uitat la ei, uluit.

— Domnul Vochin? a întrebat calm Ioana.

— Da, sunt eu.

— Sunt proprietara Ionescu Trading. Am înțeles că doriți să încheiați un contract important cu noi.

Directorul a înghițit în sec, știind că contractul cu Ionescu Trading ar putea salva firma de la faliment.

— Alexandru, fostul dumneavoastră angajat, este acum șoferul meu personal și va superviza derularea contractului.

Pălit, Vochin nu a avut altă opțiune decât să accepte.

În săptămânile ce au urmat, viața lui Alexandru s-a transformat radical. De la un apartament modest, a ajuns să locuiască într-o vilă de lux.

Într-o seară, la întoarcerea de la doctor, Ioana l-a invitat pe terasă:

— Alexandru, oamenii care ajută fără să ceară nimic în schimb sunt cu adevărat rari. În închisoare am văzut puține lumini într-un întuneric apăsător. Tu ai fost una dintre ele.

— Oricine ar fi făcut la fel, a spus el cu modestie.

— Nu, nu chiar oricine.

Contractul pe care l-au semnat cu parcul auto includea norme care impuneau cursuri obligatorii pentru șoferi și kit-uri speciale pentru situații de urgență, inclusiv pentru femeile însărcinate.

Două luni mai târziu, Ioana a născut un băiețel sănătos. Alexandru a fost ales naș și copilul a primit numele de Adrian Alexandru Ionescu.

La botez, foștii colegi și chiar Vochin au asistat emoționați. Alexandru nu mai era doar un simplu taximetrist concediat.

Există momente când o simplă alegere umană, făcută cu sufletul, poate schimba destinul unei vieți.

Tu ce crezi despre alegerile de viață care schimbă destine? Ne-ar plăcea să cunoaștem părerea ta în comentarii!