O blondă ajunge la serviciu plângând în hohote. Şeful, un om înţelegător şi preocupat de starea angajaţilor săi, se apropie de ea şi o întreabă îngrijorat ce s-a întâmplat.

Răspunsul blondăi este emoţionant: „Azi dimineaţă am primit telefonul cu vestea tristă că mama mea a plecat dintre noi.”

Şeful, sensibil şi empatic, îi sugerează advăratei lui ingeri să meargă acasă pentru a se odihni şi să revină la serviciu atunci când se simte pregătită să facă faţă tuturor provocărilor.

Mai mult, îi spune că ziua va fi relaxată, având în vedere că nu au prea multe lucruri de rezolvat. Totuşi, blondă refuză cu fermitate această propunere, explicând că se simte mai bine dacă ocupă mintea cu muncă şi uită de necazurile triste care o apasă.

Două ore mai târziu, şeful, plin de grijă pentru echipa sa, trece din nou pe lângă biroul blondăi şi nu-şi poate ascunde uimirea când o aude plângând şi mai tare decât înainte. Nelipsitul său spirit protector îl face să se oprească şi să întrebe:

„Ce s-a mai întâmplat, draga mea? Sper că nu este vorba despre o altă tragedie.” Blondă răspunde cu o voce scăzută, dar tremurătoare: „Tocmai am primit un telefon de la sora mea. Mi-a spus că şi mama ei a plecat dintre noi.”

Această povestioară amuzantă ne aminteşte că greutăţile vieţii nu întârzie niciodată să ne suprindă atunci când ne asumăm responsabilităţi şi suntem ocupaţi cu sarcinile noastre, cum ar fi în cazul blondăi care alege să rămână la serviciu pentru a-şi distra mintea şi pentru a nu lăsa durerile să o învingă.

_______________________________________________________________

Un bărbat în vârstă a decis să-şi vadă amanta, însă, în momentul în care a ajuns la scara în care locuia aceasta, a fost întâmpinat de un anunţ surprinzător: „Liftul nu funcționează.” Chiar şi aşa, nimic nu putea opri pasiunea şi dorinţa de a trăi momente frumoase ale acestui bărbat, în ciuda vârstei sale înaintate.

Amanta lui locuia la etajul 15, iar el şi-a dat seama că, dragostea fiind atât de puternică, nici măcar lipsa liftului nu avea să fie o piedică în calea fericirii. Cu toate acestea, după ce a urcat în fugă până la etajul 3, cocoţându-se pe trepte, a realizat că nu poate ţine ritmul şi să ajungă până la ea aşa cum şi-ar fi dorit.

Energia şi entuziasmul i-au scăzut pe măsură ce înainta. La etajul 6, mersul i-a devenit tot mai greoi şi obosit. La etajul 8, era nevoit să se oprească pentru a-şi linişti inima şi a-şi redobândi respiraţia.

La etajul 12, a simţit că îi fuge pământul de sub picioare şi a fost nevoit să se aşeze pe una dintre trepte pentru a-şi reveni şi pentru a-şi aduna ultimile puteri. În cele din urmă, s-a gândit: „Poate am noroc să nu o găsesc acasă…”, ceea ce ne arată că, în unele cazuri, dragostea nu îşi găseşte întotdeauna împlinirea pe orice aripi.

Această poveste comică ne aminteşte de capacitatea noastră de a ne dedica întreaga fiinţă unor sentimente puternice precum dragostea, chiar dacă acestea ne pot aduce dificultăţi şi provocări în timpul călătoriei. Dorinţa de a atinge fericirea ne determină să mergem înainte, chiar şi atunci când inima ne spune că suntem înconjuraţi de obstacole şi că nu putem atinge fără efort ceea ce ne dorim.

Un medic veterinar îl învaţă pe un student practicant modul corect de administrare a pastilelor laxative pentru cai. Cu un zâmbet amuzat, veteranul explică: „Pui pastila în gură, apoi iei un tub gol și îl introduci în gura calului, astfel încât capătul celălalt să fie lipsit de orificiu.

Apoi, sufli în tub cu toată puterea ta, astfel încât calul să fie ajutat să înghită pastila. Este o metodă eficientă și sigură.”

Cu toate acestea, ziua următoare, studentul practicant se prezintă la clinică cu o întârziere neașteptată de două ore și cu o faţă de o culoare verde pal. Veterinarul, surprins de această apariţie, îl întreabă cu un aer amuzat: „Ce s-a întâmplat, dragul meu? Ai avut o întâlnire neaşteptată cu vreun cal mai răutăcios?” Studentul, abia putând să vorbească, reuşeşte să spună: „Calul… a fost el… cel care a suflat.”

Această întâmplare amuzantă ne demonstrează cât de bine este să ne păstrăm simţul umorului în cele mai neprevăzute situaţii şi să nu ne luăm în serios excesiv. Chiar şi într-un mediu profesional, în care trebuie să fim serioşi şi concentraţi, avem voie să zâmbim şi să fim deschişi pentru a împărţi momente pline de amuzament cu cei din jurul nostru. În acest fel, creăm conexiuni sincere şi întărim relaţiile umane, făcându-ne viaţa mai frumoasă şi mai plină de bucurii.

În final, aceste amuzante anecdote ne arată că niciodată nu este prea târziu să ne bucurăm de fiecare zi, să fim empatici şi să râdem împreună cu cei din jur.

Fie că suntem în faţa unor provocări personale sau profesionale, este important să ne păstrăm dorinţa de a învăţa, de a evolua şi de a savura fiecare clipă. Cu puţină umor şi o atitudine pozitivă, putem transforma orice situaţie dificilă într-o experienţă învăţată şi distractivă. Aşadar, să ne bucurăm de viaţă şi să râdem cu poftă, indiferent de vârsta pe care o avem!