I-Am Dat Fiului Meu 85.000 de Lei Pentru Nuntă — Dar Când Am Venit la Petrecere, Am Fost Dată Afară

Am 63 de ani. De când soțul meu a murit, fiul meu Andrei a fost cel mai mare sprijin al meu, și eu al lui. Când s-a logodit cu Larisa, ea a insistat să aibă o nuntă luxoasă, cu o listă uriașă de invitați, deși banii erau puțini.

Dorința mea a fost doar să-i văd fericiți, așa că le-am dat 85.000 de Lei din economiile mele. Vocea lui Andrei tremura când m-a îmbrățișat: — Mulțumesc, mamă! Cu siguranță îți vom da banii înapoi.

Am zâmbit: — Nu-mi datorați nimic, dragul meu. Este darul meu pentru voi.

În ziua nunții am ajuns devreme, plină de emoții. Dar înainte să apuc să mă așez, un bărbat îmbrăcat în costum închis la culoare m-a oprit. Și-a dres vocea: — Doamnă… îmi pare rău. Numele dumneavoastră nu este pe lista de invitați. Mireasa v-a rugat să plecați.

Bulversată, m-am dus direct la Larisa. — Larisa, draga mea, trebuie să fie o greșeală. Mi-au spus că trebuie să plec de la nuntă.

Privirea ei a devenit rece: — Oh, te rog, nu face o scenă! Nunta este doar pentru tineri, iar tu ești prea bătrână! Nu îmi strica ziua!

Le-a ordonat angajaților să mă dea afară. Acasă am plâns toată noaptea. Dar nu puteam să cred că Andrei ar fi de acord cu așa ceva. A doua zi dimineață l-am sunat.

— Salut, mamă! Cum te simți? m-a întrebat el vesel.

— După ce am fost dată afară de la nuntă? am răspuns uluită.

El a rămas șocat: — Despre ce vorbești? Larisa mi-a spus că nu te simțeai bine și te-a trimis acasă cu un taxi! Am fost atât de îngrijorat, cum ești acum?

Pieptul mi s-a strâns. Când i-am spus tot adevărul despre ce se întâmplase cu o zi înainte, vocea lui blândă s-a transformat într-un strigăt furios:

— LARISA!!!…

Am auzit cum a trântit ceva în cameră, apoi liniște. L-am tot strigat la telefon, dar nu mi-a mai răspuns. A trecut o oră. Apoi două. Mă plimbam prin sufragerie cu telefonul în mână, cu lacrimi în ochi. Mă simțeam trădată, dar în același timp speram că Andrei va înțelege și va face ceva.

Pe la prânz, am primit un mesaj: „Vin la tine. Nu deschide ușa altcuiva.”

Cinci minute mai târziu, Andrei era în pragul ușii. Avea fața roșie și ochii umezi. M-a luat în brațe strâns, de parcă n-ar fi vrut să-mi mai dea drumul vreodată.

— Mamă… îmi pare atât de rău… Nu pot să cred ce mi-a făcut Larisa. Cum a putut să-mi mintă în halul ăsta?

Ne-am așezat pe canapea, iar el mi-a povestit tot ce se întâmplase în acea dimineață. Se trezise, convins că totul fusese perfect. Când l-am sunat și a aflat adevărul, s-a dus direct la Larisa, care se pregătea pentru o sesiune foto „de după nuntă”.

— I-am cerut să-mi spună adevărul și… a început să râdă, mamă. A spus că nu era „potrivit” să te vadă lumea acolo, cu rochia ta demodată și cu lacrimile tale de „mamă copleșită”. Că nunta era pentru ea și prietenele ei. A zis că dacă nu pot înțelege asta, sunt un „mămăligar dependent de mamă”…

Am rămas fără cuvinte. Nu-mi venea să cred că cineva poate fi atât de rece. Dar ceea ce a urmat m-a uimit și mai tare.

— Am anulat tot, mamă. Petrecerea de după, luna de miere, planurile de mutat. Am pus stop. Nu pot trăi cu o femeie care își bate joc de tine. Nu după tot ce ai făcut pentru mine.

L-am privit șocată. — Andrei… ești sigur? Tocmai te-ai căsătorit…

— Nu sunt sigur de nimic în viață, mamă. Doar de un singur lucru: că tu meriți respect. Dacă Larisa nu înțelege asta, atunci nu e femeia potrivită pentru mine.

Au trecut câteva zile. Larisa l-a căutat disperată. A venit până la ușa mea de două ori, dar Andrei a fost ferm. A cerut anularea căsătoriei la tribunal, chiar dacă erau căsătoriți doar de câteva zile.

Părea că totul se năruise, dar de fapt… abia atunci viața lui Andrei a început să se așeze.

La câteva luni după acel episod, Andrei s-a angajat într-un nou proiect la firma lui de arhitectură. A început să colaboreze cu o echipă din Cluj. Acolo a cunoscut-o pe Ioana — o fată simplă, dar cu o inimă caldă. Departe de strălucirea falsă a Larisei.

Ioana lucra ca designer de interior și avea grijă de mama ei bolnavă. Era genul de femeie care îți aducea ceai dacă tușeai, care îți scria mesaje de încurajare fără vreun motiv. Încet-încet, Andrei s-a apropiat de ea. Au început să lucreze împreună, apoi să iasă la cafea, apoi… să se iubească.

După un an, m-a chemat la masă. Emoționat, mi-a spus:

— Mamă… vreau să-ți spun ceva. M-am logodit cu Ioana. Dar de data asta, nunta va fi mică. Cu oameni care contează. Și TU vei sta la masa principală. Lângă mine.

Am plâns din nou. Dar de bucurie. Când a venit ziua nunții, am fost prima care a ajuns. Ioana m-a întâmpinat la intrare cu un zâmbet sincer și un buchet de flori:

— Sunt onorată că sunteți aici, doamnă Elena. Fără dumneavoastră, nu l-aș fi cunoscut pe Andrei așa cum este el cu adevărat.

Și pentru prima dată în viața mea, am simțit că nu sunt doar tolerată — ci iubită și respectată.

La finalul petrecerii, Andrei a luat microfonul și a cerut liniște:

— Vreau să închei această zi minunată cu un omagiu. Pentru femeia care a fost mereu acolo. Care a sacrificat totul pentru mine, chiar și în ziua în care alții au vrut s-o alunge. Mamă, nunta asta este la fel de mult a ta, cum este a noastră. Te iubesc!

Lumea a aplaudat. Eu am plâns. Și n-am fost singura.

Ce s-a întâmplat cu Larisa? Am aflat mai târziu că a încercat să-și facă o carieră de influenceră de lifestyle. Dar nimeni n-a mai vrut să lucreze cu ea când s-a aflat că și-a dat afară soacra de la propria nuntă. Karma? Poate. Dar eu nu m-am bucurat de necazul ei. Doar m-am bucurat că fiul meu și-a deschis ochii la timp.

Viața are felul ei de a pune lucrurile în ordine. Uneori prin lacrimi, alteori prin tăceri. Dar întotdeauna, adevărul iese la iveală.

Astăzi, locuiesc aproape de Andrei și Ioana. Ne vizităm des, gătim împreună, râdem. Mi-au oferit o cameră special pentru mine în casa lor, pe care au decorat-o împreună. Pe ușă scrie: „Camera bunicii – regina casei.”

Și știți ceva? Nu am mai cerut niciodată înapoi cei 85.000 de Lei. Pentru că ce am primit în schimb a valorat mult mai mult: respect, iubire și o familie adevărată.

Dacă povestea mea ți-a atins sufletul, dă un like și distribuie. Poate că altă mamă, undeva, are nevoie să știe că sacrificiul ei nu a fost în zadar. ❤️