Izvorul Tămăduirii – semnificație și obiceiuri din Vinerea Luminată
În Vinerea Luminată, creștinii ortodocși celebrează sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, dedicată Maicii Domnului. Este un moment profund spiritual, încărcat de simboluri, tradiții și obiceiuri cu rădăcini adânci în cultura românească.
Această zi este considerată o sărbătoare cu rol de vindecare și curățare sufletească. Credincioșii participă la slujba de sfințire a apei – cunoscută ca Agheasma Mică – în toate bisericile ortodoxe din mediul urban și rural.
După slujbă, preoții binecuvântează oamenii stropindu-i cu apă sfințită și rostind troparul:
„Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta…”
– o rugăciune despre protecție, izbăvire și lumină.
În credința populară, această apă are proprietăți purificatoare. Se spune că dacă este băută dimineața, înainte de masă, contribuie la însănătoșire și echilibru spiritual. Tot cu Agheasma Mică se stropesc camerele din gospodărie (exceptând baia), dar și grădinile, livezile și animalele, pentru sănătate și recolte bogate.
Originea și legenda Izvorului Tămăduitor
Sărbătoarea are o vechime de aproximativ 1500 de ani și își are originea într-un eveniment miraculos petrecut în secolul al V-lea, când Leon cel Mare – pe atunci simplu militar – a întâlnit un bătrân orb în pădurea din apropierea Constantinopolului. După ce a primit un îndemn divin, Leon a descoperit un izvor ascuns, cu ale cărui ape orbul și-a recăpătat vederea.
Ulterior, ajuns împărat, Leon a construit o biserică în acel loc, lângă izvorul considerat vindecător. Inclusiv împăratul Justinian, afectat de o boală gravă, s-ar fi vindecat după ce a băut apă din acel izvor.
Până astăzi, la Istanbul, se păstrează o biserică cu hramul Izvorul Tămăduirii, în subsolul căreia curge și azi același izvor cu apă binefăcătoare.
Obiceiuri de Vinerea Luminată
În unele zone din România, tinerii obișnuiau să facă legăminte de frăție sub copaci înfloriți. Acești frați și surori „spirituali” păstrau legătura toată viața și se întâlneau anual, în special de Rusalii.
De asemenea, gospodarii stropeau cu apă sfințită animalele, grădinile și ogoarele, pentru protecție și spor. Zgomotul specific al apelor din această zi era considerat un semn că fântânarii pot găsi mai ușor izvoare pentru puțuri.
Superstiții și interdicții
În această zi cu semnificație specială, se spune că nu este bine ca femeile să spele, să coasă sau să croiască haine, pentru că lucrul început astăzi nu va fi dus la bun sfârșit.
O altă credință spune că dacă cineva lasă un vas cu apă sub un copac (nuc sau soc) și găsește ulterior pământ pe fundul vasului, ar fi un semn prevestitor al sfârșitului apropiat.
