A fost odată un bărbat care nu a putut lupta pentru dragostea noastră când aveam cea mai mare nevoie de el. A ales să creadă într-o minciună în loc să aibă încredere în femeia pe care o iubea.

Mesajele lui Marius au continuat să sosească, pline de regret. „Te rog, Clara, dă-mi voie să-l cunosc pe băiatul nostru. Am făcut o mare greșeală.” M-am rezumat să-i răspund simplu: „Matei este copilul meu.”

Viața a mers înainte, mi-am crescut fiul cu sprijinul părinților mei și Matei a devenit un băiat minunat. După cum spuneau profesorii lui, era inteligent și binevoitor.

Uneori întreba despre tatăl lui, iar eu îi spuneam că nu a fost pregătit să fie părinte. Nu am vrut să-l umplu cu resentimente.

Mi-am încheiat studiile de psihologie, muncind în același timp pentru a ne întreține. Acum lucrez ca psiholog la o școală, ajutând copiii cu situații dificile.

Într-o zi, când Matei avea doisprezece ani, am primit un pachet cu o cutie de lemn și o scrisoare de la mama lui Marius.

Aceasta mărturisea regretul pentru faptele sale, recunoscând că i-a distrus fericirea fiului și viețile noastre din prejudecăți.

Marius nu știa că-mi scrie, dar mama lui își dorea să îi spun lui Matei că tatăl său nu l-a abandonat de bună voie. Poate într-o zi, Matei va alege singur dacă să-l cunoască pe tatăl său.

Am privit mult timp acea cutie, nehotărâtă dacă să o deschid, dar am ales să o păstrez neatinsă. Nu eram pregătită să retrăiesc acele amintiri.

Trei ani mai târziu, în timp ce Matei avea cincisprezece ani, am primit un telefon de la spital. Marius suferise un accident în oraș și eu eram trecută ca persoană de contact. Mama m-a sfătuit să nu merg, dar ceva m-a determinat să îl vizitez.

L-am găsit pe Marius în rezervă. Când m-a văzut, a spus „Clara, ai venit.” Ne-am regăsit unul pe celălalt după ani de tăcere și minciuni. Mi-a spus că mama lui a dezvăluit adevărul înainte să moară, ceea ce l-a schimbat profund.

Am părăsit spitalul, dar cuvintele lui, că m-a iubit mereu, mi-au rămas în minte. Acasă, am decis să deschid cutia. În ea am găsit amintiri de neprețuit și gândurile lui Marius scrise cu dragoste.

A doua zi, i-am spus povestea întreagă lui Matei, oferindu-i opțiunea de a-și cunoaște tatăl. A ales să-l întâlnească pe Marius pentru că dorea să înțeleagă situația.

În timp, Marius a rămas în țară, iar Matei a început să-l viziteze. Eu am rămas la distanță, dar într-o zi Marius m-a invitat la cafea să ne mulțumim reciproc pentru că am crescut un băiat minunat și ne-am împăcat cu trecutul.

Dacă Marius va deveni tată pentru Matei sau dacă vom redescoperi dragostea, doar timpul va decide. Dar acum, sunt liberă de trecut, liberă să-mi construiesc viitorul. Uneori destinul lovește greu, dar putem crea ceva mai frumos din ruinele sale.

Te invit să împărtășești povestea cu prietenii tăi. Fiecare părere și comentariu contează!