Și, deși Sofia nu avea cum să știe atunci, adevărul care urma să iasă la iveală îi va schimba viața pentru totdeauna.

A doua zi dimineață, anchetatorii de la criminalistică au preluat casa ca pe o scenă a unei posibile tentative de omor. Polițiștii au început să adune probe, în timp ce Sofia era dusă la spital pentru un control de rutină și apoi transferată temporar într-un centru de plasament, în grija unei asistente sociale. Era în stare de șoc, nu mai scosese niciun cuvânt de la plecarea ambulanței.

La spital, medicii au reușit să stabilizeze părinții. Tatăl era în comă indusă, dar stabil. Mama era într-o stare mai gravă, cu oxigenul din sânge extrem de scăzut și reacții neurologice lente. Nimeni nu știa dacă se vor trezi amândoi și în ce stare. Iar Sofia… Sofia nu înțelegea de ce nimeni nu îi spune adevărul. De ce nu putea merge la ei. De ce trebuia să doarmă într-un pat străin, într-un loc unde toate păreau tăcute și reci.

În zilele care au urmat, ancheta a scos la iveală lucruri neliniștitoare. Tatăl Sofiei, Andrei, era electrician la o firmă din oraș, iar mama, Laura, fusese recent concediată din postul ei de contabilă după o presupusă fraudă pe care a negat-o până în ultima zi. Cu trei luni în urmă, primiseră o notificare de executare silită. Aveau datorii mari la bancă și la două IFN-uri, iar executorul judecătoresc le pusese sechestru pe apartament și pe bunuri.

Dar ce i-a intrigat pe anchetatori cel mai tare au fost mesajele de amenințare găsite în telefonul Laurei. Zeci de SMS-uri și apeluri de la un anume „Cristi I.” — un nume care nu apărea în agenda telefonică. Tonul mesajelor era din ce în ce mai agresiv: „Vă dau foc dacă nu plătiți!”, „Copilul vostru o să rămână singur!”, „Nu mă lua de prost, știu unde locuiți.”

Un nume, o adresă de e-mail, și o serie de plăți făcute prin aplicații de transfer bancar către o firmă fantomă. A fost nevoie de câteva zile ca cei de la Crimă Organizată să intervină. „Cristi I.” era, de fapt, Cristinel Iacob, un individ cunoscut pentru activități de cămătărie în zona Moldovei, dar care începuse recent să se extindă și în sudul țării. Metoda lui era simplă: oferea „ajutor” rapid, fără acte, cu dobânzi imposibile și amenințări permanente.

Pe fondul presiunii, Andrei și Laura deveniseră tot mai izolați. Vecinii povesteau că nu mai ieșeau din casă, trăgeau jaluzelele ziua și vorbeau în șoaptă. Sofia fusese scoasă de la grădiniță cu o lună înainte, pe motiv că nu mai aveau bani de abonament și hrană. Cei doi părinți ajunseseră în pragul disperării, și anchetatorii au început să ia în calcul că noaptea tragediei fusese, poate, o încercare de sinucidere dublă… sau poate o răzbunare.

Dar lucrurile s-au complicat și mai mult când, în ziua în care Laura și-a recăpătat cunoștința, a cerut, în șoaptă, doar două lucruri: să o vadă pe Sofia și să vorbească cu un avocat. Când avocatul de serviciu a venit, Laura i-a spus o poveste care i-a dat fiori.

În seara incidentului, un bărbat necunoscut ar fi intrat în casă, susținând că este de la „revizia tehnică” și că fusese trimis de firmă să verifice centrala. S-a mișcat rapid prin casă, a umblat la robinetul de gaz, apoi a spus că trebuie să coboare în subsol. Nu s-a mai întors. După vreo 30 de minute, Laura a început să se simtă amețită. Andrei la fel. Tot ce își amintește după aceea este că Sofia intrase în cameră și le spusese că „miroase urât”.

Această declarație a schimbat totul. Nu mai era vorba doar despre o eroare sau un gest de disperare. Era vorba despre o tentativă de omor. Cineva venise în acea casă și încercase să-i omoare — pe ei și pe copilul lor. Și nu lăsase urme.

În paralel, anchetatorii au analizat camerele de supraveghere din zonă. Pe una dintre ele, montată la un magazin alimentar de la colțul străzii, au surprins o dubă albă parcată în fața casei la ora 20:39. Un bărbat cu glugă și mască pe față a coborât, a intrat cu o trusă de scule, și a ieșit la 20:52. Nu s-a mai întors. Numărul mașinii fusese acoperit cu bandă neagră.

Când fotografia neclară a fost prezentată Laurei, a izbucnit în plâns. „El e… acela care a zis că vine pentru centrală.”

În acel moment, ancheta a fost preluată de DIICOT. Se contura o rețea mai mare, poate chiar o organizație care folosea metode radicale de recuperare a datoriilor. Sofia a fost plasată în grija unei mătuși de pe partea tatălui, care a venit de urgență din Ploiești să o ia. Fetița nu zâmbea, nu vorbea, doar își ținea ursulețul strâns la piept. Într-o seară, mătușa a surprins-o privind în gol, murmurând: „De ce a venit omul rău la noi?”

Câteva săptămâni mai târziu, poliția a descoperit ascunzătoarea în care se afla Cristinel Iacob. Era într-o casă conspirativă la marginea Bacăului, unde ținea evidența datoriilor pe un caiet vechi și controla o rețea de recuperatori violenți. Pe baza probelor și declarațiilor, a fost arestat și acuzat de tentativă de omor calificat, extorcare și activitate cămătărească.

Procesul a durat aproape un an.

Sofia a fost chemată să depună mărturie prin videoconferință. Avea opt ani și jumătate, dar vocea ei era clară când a spus: „Am fost foarte speriată. Mirosea urât și părinții mei nu răspundeau. Nu vreau să mai vină niciodată omul rău la noi.”

Cristinel Iacob a fost condamnat la 23 de ani de închisoare. Laura și Andrei s-au refăcut lent, dar cu traume vizibile. S-au mutat într-un alt oraș, și-au schimbat numele și au primit sprijin psihologic pentru întreaga familie.

Sofia… Sofia a învățat să zâmbească din nou. Merge la o școală nouă, are prieteni și încă doarme cu ursulețul în brațe, dar acum îl numește „Eroul meu”.

Povestea ei a devenit cunoscută în presă sub titlul „Fetița care a salvat o familie întreagă cu un apel la 911.” Dar pentru ea, nu era o poveste. Era viața. O viață care, deși fusese pe muchie de cuțit, reușise să renască din cenușa disperării.

Pentru că uneori, curajul nu se măsoară în forță, ci în vocea tremurândă a unui copil care are puterea să spună: „Ajutați-ne.”