Rostopasca – planta cu secrete tămăduitoare, folosită de secole în medicina naturistă

Rostopasca (Chelidonium majus), o plantă erbacee ce crește la marginea pădurilor, drumurilor sau pe lângă garduri, este recunoscută de generații întregi pentru proprietățile sale terapeutice remarcabile.

În trecut, era numită de vindecători „planta cerului” și se spunea că momentul ideal pentru a o culege era atunci când soarele strălucea în zodia Leului. Se considera că în acea perioadă rostopasca își concentra întreaga energie vindecătoare.

Cu o reputație consolidată în medicina naturistă, această plantă este utilizată de sute de ani în tratarea a numeroase afecțiuni, de la cele ușoare până la boli complexe.

Se crede că are efecte benefice asupra a peste 150 de probleme de sănătate, motiv pentru care este adesea inclusă în terapii naturiste, dar întotdeauna cu prudență.

Ce efecte are rostopasca asupra organismului?

Rostopasca conține un amestec de substanțe active – alcaloizi, flavonoide, acizi organici – care îi conferă o acțiune multiplă asupra organismului.

Extractele obținute din această plantă au efect vasodilatator, calmant, antispastic, analgezic, precum și proprietăți detoxifiante. Ele pot stimula funcția digestivă, pot sprijini ficatul și bila, și pot contribui la reducerea unor infecții virale rezistente la medicamente clasice.

În ce afecțiuni poate fi utilă rostopasca?

Probleme digestive de tip spastic (crampe, dureri abdominale)

Disfuncții biliare (dischinezie, migrene biliare)

Pancreatită (sub supraveghere medicală)

Afecțiuni hepatice: steatoză (ficat gras), icter, ciroză (doar cu acordul unui medic)

Probleme dermatologice: acnee, eczeme, veruci

Infecții virale: herpes labial și genital

Reumatism și dureri articulare

Modalități de administrare

1. Pulberea de rostopască
Se obține prin măcinarea fină a plantei uscate (părți aeriene). Se administrează în doze mici – aproximativ 1 gram (un sfert de linguriță), de trei sau patru ori pe zi, pe stomacul gol. Se păstrează maximum trei săptămâni în recipiente închise ermetic.

2. Tinctura
Se prepară prin macerarea a 15 linguri de pulbere în 400 ml de alcool alimentar (tărie 50%), timp de două săptămâni. Se filtrează și se păstrează la rece, în sticle închise la culoare. Doza uzuală este de 50–100 de picături, de patru ori pe zi, diluate în apă.

3. Infuzia combinată
Se lasă planta la înmuiat în apă rece (3-4 linguri în 500 ml apă) timp de opt ore. Se fierbe apoi separat aceeași cantitate de plantă în apă, iar cele două extracte se combină. Se folosește intern, dar și extern – pentru spălături, gargară, comprese sau băi locale.

4. Cataplasma pentru piele
Frunzele mărunțite se înmoaie în apă caldă (aproximativ 40-50°C) timp de o oră. Se aplică pe zona afectată, acoperite cu tifon, și se lasă să acționeze cel puțin 60 de minute.

Recoltarea și uscarea plantei

Rostopasca se culege doar în zile însorite, uscate, și doar părțile de deasupra solului: frunzele, tulpinile și florile. Planta se usucă în straturi subțiri, la umbră, într-un loc bine aerisit. Din jumătate de kilogram de plantă proaspătă se obțin aproximativ 100 de grame uscate.

Este important de menționat că planta proaspătă conține un suc portocaliu cu proprietăți medicinale concentrate, care își pierde eficiența după uscare. Acest lichid este adesea folosit extern, mai ales în tratarea verucilor (negilor) și a altor afecțiuni cutanate.

Atenționări importante

Deși rostopasca este o plantă valoroasă în fitoterapie, este extrem de puternică și poate deveni toxică dacă este administrată în doze mari sau incorect. Mai ales în utilizarea internă, este esențial ca tratamentul să fie ghidat de un specialist – fie medic, fie fitoterapeut. Nu este recomandată copiilor mici, femeilor însărcinate sau celor care alăptează, fără acord medical.