Lena a intrat în bucătărie, unde soacra ei, Marina Sergheevna, o aștepta cu o privire critică. Atmosfera era tensionată, iar Lena simțea că situația a luat o întorsătură neașteptată.

— Lena, nu ai încredere în fiul meu? – a întrebat Marina, lăsând deoparte telefonul pe masă.

Lena, încercând să-și tempereze emoțiile, a răspuns calm:

— Ce legătură are încrederea? Este telefonul meu personal.

Marina nu a pătrat această abordare calmă și a continuat să insiste:

— Ce ascunzi în telefon? Hai, dă-l încoace. Caut doar o rețetă de borș. Ai una, nu-i așa?

Lena a început să numere în gând, încercând să se calmeze. Trebuia să reziste numai două săptămâni în casa soacrei ei, până ce renovările din apartamentul lor vor fi finalizate.

O cerere discutabilă

Știa că soțul ei, Vitalik, ar fi putut susține cererea. El insistase că mutarea temporară era o soluție avantajoasă.

— De ce să cheltuim bani pe un hotel? Va fi doar pentru puțin timp. Mama va fi bucuroasă să ne primească.

Însă Lena îndoia de adevărata dorință de ospitalitate a Marinei, considerând că îi place să se implice în viața privată a altora.

— Nu ascund nimic. Vă rog să respectați limitele, – i-a spus Lena cu fermitate.

Spre surprinderea ei, Marina a râs:

— Limite? Într-o familie nu ar trebui să existe limite! Casa mea – regulile mele.

Discuția lor a fost întreruptă de sunetul ușii care se deschidea. Vitalik intrase în casă și părea obosit. Lena spera că prezența lui o va ajuta să pună capăt discuției, dar Marina avea alte planuri.

— Vitalik! Soția ta nu vrea să-mi dea telefonul. Zice că e personal. Ascunde ceva chiar și de tine?

Vitalik a privit-o pe Lena, încercând să înțeleagă ce se întâmplase în lipsa lui.

— Mamă, ce contează ce are în telefon? – a spus el, încercând să evite o confruntare.

Dar Marina nu s-a lăsat cu una cu două:

— Dacă nu ai nimic de ascuns, de ce ai o parolă? Eu nu-mi blochez telefonul niciodată.

Lena și-a păstrat calmul:

— Este normal să ai o parolă la telefon, pentru protejarea datelor personale.

O alegere dificilă

— Ai auzit? Vorbește despre „date personale” – a intervenit Marina, încercând să-l convingă pe Vitalik că Lena nu este sinceră.

Vitalik, pus într-o poziție dificilă, s-a adresat soției sale:

— Lena, poate ar fi mai simplu să-i arăți telefonul mamei? Ce mare lucru?

Lena nu-și putea crede urechilor. Vorbea serios?

— Vit, vorbești serios? Asta e absurd! Niciodată nu ne-am verificat telefoanele unul altuia. Și acum vrei să-l arăt mamei tale?

Marina triumfa:

— Vezi, fiule? Nici măcar soțului ei nu vrea să-i arate telefonul!

Lena a simțit cum aerul devine tot mai greu de respirat. Ce i-a spus Marina lui Vitalik despre ea?

Vitalik părea tulburat de această întorsătură a evenimentelor, și Lena a simțit că este momentul să ia o decizie.

— Vitalik, îți amintești cum ne-am promis să respectăm spatiul personal?

— Da, dar e altă situație acum, – a răspuns el ezitant.

O alegere hotărâtoare

— Altă situație? Pentru că mama ta vrea să mă interogheze?

Marina a suspinat dramatic, șoptindu-i lui Vitalik:

— Fiul meu, vezi cum se comportă?

Lena a hotărât să fie fermă în fața acestei presiuni:

— Putem pleca chiar acum la un hotel. Nu este corect pentru niciunul dintre noi să continuăm așa.

Vitalik a încercat să aplaneze conflictul, dar Lena simțea că nu este susținută.

— Lena, mamă, haideți să ne calmăm. Nu lua telefonul altora fără permisiune, mamă. Iar tu, Lena, nu reacționa așa drastic.

Semnificația adevăratului sprijin

Lena și-a exprimat dezamăgirea:

— Așadar, eu sunt problema? Să îți aperi mama e mai important decât să vedem unde greșim amândoi?

— Nu apăr pe nimeni, doar vreau să terminăm discuția, – a răspuns Vitalik.

Decizia fusese luată. Lena a privit soțul ei o ultimă dată înainte de a pleca. Nu putea să lase ca această intruziune să dicteze viitorul lor. Avea nevoie de aer și timpul va decide ce va urma.

Împărtășiți gândurile și opiniile voastre. Cum ați fi gestionat o astfel de situație? Așteptăm cu interes părerile voastre!