Liliya se afla la biroul său, contemplând în tăcere. Pe masă, se aflau documente imobiliare importante legate de proprietățile pe care le moștenise de la părinții ei: trei apartamente situate într-o zonă privilegiată a orașului și un mic centru comercial la periferie.

Își trecea degetele peste rândurile unui contract de închiriere, remarcat fiind numele chiriașei: Alla Sergeyevna Voronova. Mama soțului ei nici nu bănuia că chiria plătită lunar ajungea în mâinile norei ei.

Liliya regizase totul printr-o agenție imobiliară, păstrând astfel secretul. În urmă cu trei ani, când abia începea relația cu Igor, decisese să nu dezvăluie situația sa financiară.

— Dragostea mea, i-a spus ea soțului său atunci, cu blândețe. Nu mă interesează cât câștigi, doar felul în care mă tratezi contează.

Igor, la acea vreme inginer într-o firmă de construcții, își simțea obrajii aprinși de un sentiment de neîncredere. Salariul său abia acoperea necesitățile zilnice.

— Cum e posibil? Ești atât de frumoasă, inteligentă. Te va satisface o viață simplă? întrebase el.

Liliya râsese și l-a îmbrățișat.

— Te iubesc, dragule. Restul nu are importanță.

De atunci hotărâse să-și țină averea ascunsă. O spusese că lucra ca manager în centrul comercial, fără să menționeze că era de fapt proprietara acestuia. Apartamentul în care locuiau era prezentat ca moștenire.

La doi ani după căsătorie, Liliya începea să regrete decizia, mai ales în urma atacurilor constante venite din partea soacrei sale. Chiar din prima zi, Alla Sergeyevna își manifestase disprețul.

— Cum ai putut alege o astfel de femeie? întreba ea deseori. Nu știe să gătească, nu știe să întrețină o casă. Stă toată ziua la muncă.

Chiar și cuvintele acestea o răneau adânc pe Liliya, dar ea a continuat să le suporte din dragoste pentru soț. Totuși, chiar și indulgența are limite.

În timp ce pregătea cina, își auzi soacra plângându-se la telefon.

— Poți să crezi, Galina? Femeia asta și-a cumpărat din nou o rochie, aproape cronca Alla Sergeyevna. În mod clar sărmanul Igor își cheltuie toți banii pe ea.

Liliya aproape că scăpă tigaia din mână. Rochia fusese, într-adevăr, scumpă, dar plătită din veniturile proprii de la chiria centrului comercial. Discuțiile soacrei deveniseră mai frecvente, mai dureroase.

— Fără Igor, femeia asta ar trăi probabil pe străzi. Nu are studii, nici un loc de muncă demn… continuase mama lui Igor.

Mâinile Liliyiei tremurau de furie. Avea două diplome cu onoruri, însă respectase dorințele soțului de a nu menționa nimic mamei sale care disprețuia astfel de femei.

Insultele Allei Sergeyevna au devenit și mai agresive. Fiecare vizită era un test de răbdare.

— Borscht-ul ăsta e de nemâncat, comentă soacra, gustând din supă. Pe vremea mea, fetele pregăteau să gătească înainte de măritiș.

Liliya și-a strâns mâinile sub masă înfruntând critica. Știa să gătească foarte bine și chiar luase cursuri de gătit înainte de căsătorie.

Cu apropierea aniversării lor de căsătorie, Liliya dorea să organizeze o călătorie surprinzătoare pentru Igor – o vacanță de două săptămâni într-un hotel de lux din Turcia.

Ascunse biletele în sertar, visând la cum poate aceste momente ar schimba percepția soacrei sau invers, cum ar deveni mai acerbă.

Spre seară, Igor a arătat o tensiune crescândă în conversație.

— Astăzi, mama m-a sunat, spuse el precaut.

Liliya știa că de fiecare dată când vorbea cu mama sa, lucrurile între ei deveneau mai reci.

— Mi-a spus că i-au mărit chiria la apartament, nu va putea să se descurce singură… explică el.

— Și ce propune? întreba Liliya, anticipând răspunsul.

— Poate am putea ajuta… este mama mea, replică Igor cu o oarecare vinovăție.

Liliya era șocată conștientizând manipularea în care căzuse el.

— Igor, eu… încercă ea, dar a apărut o bătaie la ușă.

Alla Sergeyevna apăru, intrând fără ezitare.

— Opriseră apa în blocul meu, trebuie să stau câteva zile la voi, anunță ea, așezându-și geanta pe masă.

Liliya simți cum visul despre călătorie se destramă. Mâine era aniversarea lor, iar pe urmă urma călătoria în Turcia.

— Alla Sergeyevna, poate… încercă să explice Liliya, dar fu întreruptă brusc.

— Poate ce, sugerarea că nu pot rămâne aici? tăie ea.

— Mama, te rog, calmează-te, interveni Igor.

— Calm? arătă ea indignare. Așa se poartă cu mine fiind căsătorit cu ea!

— Destul, mamă, apelă Igor.

— Nu, am să stau și am să-ți arăt cum cine trebuie să fie soție adevărată.

Simțind cum totul se destramă, Liliya îl luă pe Igor de mână și merseră în dormitor.

— Mâine e aniversarea noastră. Ți-am pregătit o surpriză…

— Ce poate fi mai important ca mama? tăie el scurt.

Realizând că nimic pe care-l suferite nu merita, Liliya spuse:

— Dacă simți că ea are mai mult drept asupra acestui loc, plecați împreună cu ea.

— Cum așa? întrebă uluit Igor.

— E simplu. Ieșiți amândoi din apartamentul meu.

— Nu poți face asta…

Liliya îi înmână documente ce confirmau proprietatea.

— Acesta e domeniul meu. Nu ai voie să stai fără aprobarea mea.

Igor urmărea documentele răsfoindu-le, alb la față.

— Dar…

— Gata, încheie ea.

A doua zi, trimise notificarea de evacuare soacrei. Nu trecu mult și aceasta sosi furioasă.

— Cum îți permiți?

Liliya afișă calm.

— Simplu, sunt stăpâna ta.

— Dragă Lilechka…

— Nu, am avut destule insulte de la tine. Chiria ți-a fost redusă din respect, fără să primesc vreodată același respect, replică Liliya.

Îi oferise lui Igor actele pentru divorț.

— Semnează și părăsește.

— Lily, te rog…

— E prea târziu, găta Liliya cu determinare.

O lună mai târziu, Liliya trăia eliberată. Și, chiar dacă pierduse pe cineva, câștigase demnitatea sa – și asta valoră mai mult.

Ce părere aveți despre povestea Liliyiei? Vă încurajez să împărtășiți gândurile și comentariile voastre!