Muzica s-a dat mai tare. Nașul ridică paharul. George s-a întors cu spatele o secundă, iar în acel moment Nina a schimbat cu grijă paharele între ele. Iar ce a urmat… a îngrozit complet mireasa
George a ridicat paharul — cel pe care acum îl ținea în mână Nina, tremurând în interior, dar zâmbind cu o expresie calmă, aproape artificială. Toastul a început. Nașul, bine băut, povestea anecdote amuzante despre copilăria Ninei și glume despre “bărbatul care a avut curajul să o ia de nevastă.” Lumea râdea, iar în fundal orchestra începea o romanță veche, preferata tatălui ei.
— Să bem pentru miri! a strigat nașul în cele din urmă, ridicând paharul cu un gest teatral.
Toți invitații s-au ridicat, iar George a dus paharul la buze cu un zâmbet larg, de parcă totul i-ar fi mers perfect. Nina îl privea fix, cu o senzație de greață în stomac, ca atunci când aștepți un accident care nu mai vine.
George a băut tot, dintr-o înghițitură, mândru, apoi a făcut cu ochiul nașului.
— Hai, draga mea, și tu, a spus el spre Nina.
Ea s-a prefăcut că bea. A atins doar buzele de marginea paharului, apoi l-a pus jos. George se uita în jur, zâmbind. I-a prins mâna.
— Am reușit, i-a șoptit la ureche. De-acum totul va fi perfect.
Dar în următoarea clipă, perfectul s-a transformat în coșmar.
George s-a clătinat. La început discret, ca și cum i s-ar fi înmuiat genunchii din cauza emoției. Apoi mai rău. Fața i s-a schimonosit. O transpirație rece i-a acoperit fruntea. A făcut un pas în spate, a dărâmat un scaun, apoi s-a prăbușit, cu fața lovindu-se de podeaua de marmură.
Țipete. Muzica s-a oprit brusc. Tatăl Ninei s-a ridicat în picioare, confuz. Unii invitați au început să se adune în jurul lui George, alții au sunat la 112.
Nina stătea nemișcată, cu privirea pierdută. Totul se derula în reluare, ca un film mut. Îl vedea pe George tremurând, încercând să spună ceva, dar din gura lui nu ieșea decât un gângurit slab.
Ambulanța a venit rapid. Medicul i-a făcut repede injecții și i-a pus o mască de oxigen. Apoi l-au luat pe targă.
— Doamnă, l-ați văzut consumând ceva suspect? a întrebat unul dintre paramedici.
Nina a dat din cap că nu. Nu putea vorbi. Tremura.
Câteva ore mai târziu, la spital, diagnosticul a fost clar: George ingerase o substanță psihotropă foarte puternică, una care putea provoca halucinații, pierderi de memorie și chiar comă.
În acea noapte, Nina nu a dormit. S-a închis în camera ei de la etaj, în casa părintească, și a reluat totul în minte, de zeci de ori.
Dimineața, Marin a venit cu o cutie de carton în mână.
— V-am adus ceva, domnișoară. Am găsit cutia asta în mașina domnului George. Era ascunsă sub scaunul din față.
Înăuntru erau mai multe flacoane de pastile, o pungă cu praf alb, câteva seringi și… fotografii.
Fotografii cu ea. În casă. În grădină. Cu tatăl ei. La mormântul fostului ei soț. Fotografiile erau făcute din depărtare, cu un teleobiectiv.
— Dumnezeule… șopti Nina, simțind cum i se taie picioarele.
Printre foi era și o agendă. Cu scrisul ordonat al lui George. Pagini întregi de planuri, unele despre afaceri, altele despre “controlul complet” al Ninei și al averii tatălui ei. Într-un colț, un paragraf era subliniat cu roșu: “După nuntă, o voi convinge să vândă casa. Am început deja administrarea substanței. Doza va crește treptat.”
Nina a închis ochii, în timp ce un val de greață o cuprindea din nou.
După câteva zile, George a fost externat. A spus tuturor că i s-a făcut rău de la stres și de la un medicament nou. Tatăl Ninei voia să-l creadă. Era tulburat, rușinat.
Dar Nina nu l-a crezut.
A dus toate probele la poliție. Nu a fost ușor. Familia a fost implicată, prietenii au presat, rudele au bârfit.
A urmat un proces. Lung. George avea avocați buni. A negat tot, a spus că Nina îl acuza pentru că s-a răzgândit în legătură cu căsătoria, că o influența altcineva.
Dar probele erau solide. Marin a depus mărturie. Agenții de la sală au confirmat imaginile din camere. Analizele de laborator au confirmat prezența substanțelor interzise în paharul lui George.
George a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru tentativă de vătămare corporală gravă și plan de manipulare cu substanțe psihotrope.
Presa a scris mult despre caz. Nina a fost abordată pentru interviuri, dar a refuzat toate.
S-a mutat din oraș. A vândut casa părintească, și-a schimbat numele, și-a început viața de la zero.
Dar în fiecare seară, înainte de culcare, își amintește clipa în care a dus paharul la buze. Și faptul că a fost la o secundă distanță de a-și pierde mințile.
Și uneori, noaptea, se trezește transpirată, cu imaginea lui George uitându-se la ea și șoptindu-i la ureche: „De-acum totul va fi perfect.”
Dar știe că acum, în sfârșit, totul este cu adevărat perfect: pentru că e liberă. Și vie.
