Clarence, în vârstă de 74 de ani, știa că soția lui, Jenny, de 73 de ani, era cea mai bună și mai dulce ființă, mai ales față de nepoții lor. Jenny avea o tradiție de a tricota pulovere frumoase și lucrate cu drag pentru zilele lor de naștere și Crăciun, punând suflet în fiecare proiect. Însă, o vizită recentă la un magazin de vechituri i-a revelat ceva sfâșietor: nepoții renunțaseră la puloverele tricotate de Jenny, acum aflate la vânzare printre alte obiecte respinse.

Hotărât să le dea o lecție, Clarence a cumpărat înapoi fiecare pulover și a pus la cale un plan. Le-a trimis fiecărui nepot un pachet cu lână, andrele și o fotografie a puloverului aruncat, însoțit de un mesaj dur: „Știu ce ați făcut. Acum ar fi bine să vă tricotați singuri cadourile!” A adăugat și o notă: „Eu și bunica venim la cină, și ar fi bine să purtați cadourile ei. Altfel, le spun părinților voștri și nu mai primiți cadouri de Crăciun sau de ziua voastră.”

Reacțiile nepoților au fost variate, dar mesajul a avut impact. La cină, au apărut purtând propriile lor încercări de pulovere tricotate, unele adorabil de nereușite, și și-au cerut sincer scuze. „Ne pare atât de rău că nu am prețuit cadourile tale, bunico,” a spus cel mai mare nepot. Un altul a recunoscut: „Bunicule, a fost mai greu decât am crezut.”

Jenny i-a iertat, iar seara s-a încheiat cu râsete și legături mai apropiate. Înainte de plecare, Clarence le-a făcut o surpriză nepoților, înapoiindu-le puloverele originale, oferindu-le o lecție prețioasă despre respect, iubire și frumusețea darurilor făcute de mână. Nepoții au promis: „Vom prețui pentru totdeauna darurile tale lucrate manual, bunico.”