Opt ani de căsnicie au dispărut într-o clipă când soțul meu, Mike, și-a adus iubita însărcinată acasă și mi-a cerut să plec. Am împachetat, dar în mintea mea se contura un plan de răzbunare genial și karmic!
Opt ani. Aproape 2.922 de zile. Aproximativ 70.128 de ore. În fiecare secundă, gândurile mele erau la un singur nume: MIKE, soțul meu. Credeam că mă iubește cu aceeași intensitate.
Oh, cât de mult m-am înșelat! Sunt Michelle, o soție loială care a iubit nebunește, până în acea seară fatidică când lumea mea s-a întors pe dos…
Era o seară de marți când totul a luat-o razna. Intrând în sufrageria noastră, după o zi lungă la muncă, am găsit o femeie însărcinată pe canapeaua noastră, mâncând chipsuri.
La început, am crezut că am greșit casa.
Dar nu, tapetul acela floral urât pe care Mike insistase să-l păstrăm era același, iar Mike era acolo, părând că a înghițit un arici.
„Hei, Michelle,” a spus el calm, de parcă cerea sare. „Trebuie să vorbim.”
Am rămas înghețată acolo, mintea mea încercând să înțeleagă scena. Femeia însărcinată zâmbea ciudat, cu mâna pe burtă, de parcă era la audiție pentru un serial.
„Aceasta este Jessica,” a continuat Mike, arătând către „incubatorul uman” de pe canapea. „Este gravidă. Și… am decis să fim împreună.”
Așteptam să vină punchline-ul. Sigur era o glumă a unui show TV. Poate câștig o mașină dacă nu o iau razna?
Dar fața lui Mike rămânea serioasă, iar zâmbetul Jessicăi nu se schimba.
„Mike,” am spus încet, „ce vrei să spui prin ‘s-a întâmplat’? Cum, ai căzut pe ea?”
Mike păru deranjat. „Destul, Michelle! E serios. Ar fi mai bine să te muți. Poți locui la mama ta. Eu și Jess vom prelua casa.”
Am clipit o dată. De două ori. De trei ori. Nu, nu era un vis.
Așteptam ca Ashton Kutcher să iasă spunând „Punk’d”. Dar, din păcate, nu era un show TV. Era doar soțul meu infidel și iubita lui însărcinată.
„Bine,” am spus calm. „O să-mi fac bagajele și plec.”
Mike părea ușurat, crezând probabil că s-a descurcat ușor. Zâmbetul Jessicăi era larg, ca și cum câștigase la loto. Dar nu știau ce urmează.
Am urcat, am luat lucrurile esențiale și am plecat fără să spun un cuvânt.
Conducând spre casa mamei mele, șocul a fost înlocuit de furie. Dar nu orice furie. Era tipul de furie care te împinge să faci ceva stupid dar satisfăcător.
A doua zi, mi-am pus planul în mișcare.
Prima oprire: banca. Am înghețat contul nostru comun mai repede decât poți spune „înșelător”.
Privirea managerului băncii când am explicat de ce, era priceless. Sunt destul de sigură că își nota pentru un viitor roman.
Următoarea oprire: un lăcătuș.
Din discuțiile soțului meu, știam că plecă pentru trei zile, lăsându-mi timp suficient pentru planul meu. Era ca și cum universul conspira în favoarea mea.
Următoarea oprire: casa mea, deși acum părea un teatru pentru o dramă.
Lăcătușul a crezut probabil că sunt nebună cerând să schimb lacătele cu unele foarte complicate și moderne. Dacă era să fac asta, voiam să fie memorabil.
Apoi au sosit mutătorii.
Le-am dat cheile de rezervă și le-am cerut să împacheteze totul din casă. Chiar și hârtia igienică am luat-o. Să vedem cum se descurcă cu frunze!
Piesa de rezistență? O idee genială pentru o răzbunare dulce și de lungă durată.
Am trimis invitații la petrecere. Multe. Familia lui Mike, prieteni, colegi, chiar și vecinul enervant care se plângea de câine.
Invitația spunea: „Veniți să sărbătoriți noua viață a lui Mike! Petrecere surpriză la casa noastră, mâine la ora 19:00!”
Apoi am comandat un panou publicitar. Unul mare. A fost amplasat în fața casei noastre, imposibil de ignorat.
Cu litere mari scria: „Felicitări pentru că m-ai părăsit pentru amanta ta însărcinată, Mike! Sper ca bebelușul să nu moștenească infidelitatea ta!”
M-am retras savurându-mi munca, simțindu-mă ca zâna buna care a îndeplinit cea mai ironică dorință a lumii. Cu un zâmbet satisfăcut, m-am îndepărtat de scenă, pregătindu-mă pentru haosul ce urma.
A doua zi seară, telefonul a sunat. Era Mike, aproape făcând anevrism.
„Michelle!” striga el, vocea sa atingând octave pe care nu le cunoșteam. „Ce naiba e asta? De ce sunt oameni la casa noastră? Ce e cu panoul?”
„Oh, acela?” am spus eu inocentă. „Doar o mică petrecere de casă nouă pentru tine și Jessica. Nu-ți plac decorațiunile?”
„Decorațiuni? E un circ aici! Și de ce nu pot să intru?”
Am râs. „Ei bine, mi-ai spus să plec, îți amintești? N-ai spus nimic despre tine să rămâi. Casa e pe numele meu, așa că am schimbat lacătele. Ups!”
După o tăcere lungă, am auzit rotițele din creierul lui Mike încercând să proceseze.
„Unde vom merge?” bâigui el.
„Nu știu, Mike. Poate mama Jessicăi te primește cu brațele deschise? Întotdeauna am auzit că hormonii și socrii se potrivesc bine.”
Am închis telefonul simțindu-mă mai ușoară decât în ultimii ani. Dar mai era ceva!
În zilele următoare, am oprit utilitățile, am anulat cablul și am transferat toate activele pe numele meu. Am scos casa la vânzare, menționând arta de pe gazon.
L-am chemat pe Mike să semneze actele la muncă. Poștașul trebuia să fie îmbrăcat într-o femeie însărcinată, doar așa, de distracție.
Dar universul nu a terminat cu Mike. A păstrat ce era mai bun pentru final.
O săptămână mai târziu, am primit un telefon de la Jessica. Da, chiar ea. Plângea atât de tare încât abia o înțelegeam.
„Michelle,” plângea ea, „îmi pare rău. Nu știam. Mike mi-a spus că sunteți separați. Acum el e falit, fără adăpost, eu sunt însărcinată și nu știu ce să fac!”
Aproape că mi-era milă de ea. Aproape.
„Ăă, Jessica,” am spus eu, ascuzând bucuria, „am auzit că ansamblurile de circ caută mereu distracție. Poate voi doi puteți începe un număr de jonglat? Tu jonglezi cu bebelușul, el jonglează cu minciunile?”
Nu a apreciat umorul meu. Tsk! Tsk!
Când Jessica a descoperit că Mike e acum falit, fără locuință, și râsul orașului, a decis că poate să fie cu un bărbat fără bani, casă și viitor nu e o idee grozavă.
L-a părăsit mai repede decât poți spune „Karma e o mizerie!”
Ultimele vești? Mike locuiește într-un apartament mic, adunând bani pentru facturi și hrană. Familia lui l-a refuzat, dezgustată.
Mi-au trimis un coș de fructe și o felicitare de scuze. Le-am savurat în jacuzzi-ul nou.
Și eu? Casa s-a vândut cu un profit frumos. M-am mutat într-un loc minunat, mi-am început afacerea și am adoptat o pisică. Numele ei? Karma.
Așa că, da, răzbunarea mea a fost puțin exagerată. Dar să aduci acasă o amantă însărcinată și să încerci să mă dai afară? Asta trece de orice limită.
La final, am învățat o lecție valoroasă: când viața îți dă lămâi, lasă-i pe cei care te rănesc să se chinuie cu sucul. E mult mai satisfăcător.
Amintiți-vă, oameni buni: înșelătorii nu prosperează, dar cei înșelați cu umor și talent dramatic? Oh, noi da!
Acum este rândul vostru! Împărtășiți-vă părerile și experiențele în comentarii. Ați avut vreodată o situație care necesita puțină răzbunare creativă? Abia așteptăm să vă ascultăm poveștile!