Cheile de la mașina lui de lux le-am simțit reconfortant în mână. Colecția nu includea doar cele de la BMW, dar și de la seiful din birou, unde știam că Mihai ținea documente importante și o parte din economii.

Situația era haotică în fața casei. Câțiva vecini se apropiaseră deja, interesându-se de piesele de mobilier expuse. Doamna Popescu, de peste drum, trăgea un fotoliu spre aleea sa.

„Andreea, ce se petrece aici?” m-a întrebat domnul Ionescu, vecinul nostru în vârstă.

„O mică neînțelegere conjugală,” am răspuns cu surprinzător calm. „Soțul meu, mai bine zis fostul, Mihai, a decis să facă curățenie de primăvară.”

În timp ce vorbeam, un plan începea să se contureze. Am sunat la avocata mea, Daniela.

„Poți să vii cât de repede posibil? Da, la casa noastră… e urgent.” Am închis și am fotografiat tot ce se întâmpla – mobila împrăștiată, semnul, oamenii care cărau obiecte. Aveam dovezi.

Daniela a sosit în mai puțin de o oră, iar expresia ei la vederea scenei a fost de neprețuit.

„Ai martori?” a fost prima ei întrebare.

„Întreaga stradă,” am răspuns. „Plus el a recunoscut totul la telefon.”

Daniela a zâmbit subtil. „Perfect. Acum, despre cheile acelea…”

Planul a prins formă rapid. În timp ce Daniela aduna declarații, eu m-am îndreptat spre BMW-ul lui Mihai parcat în fața casei. Nu aveam de gând să-l fur – nu eram hoață și mașina era pe numele lui. Dar aveam nevoie să transport câteva lucruri.

Am condus la biroul lui, folosind codul de acces pe care încă îl știam. Era duminică, așa că clădirea era pustie. În biroul lui Mihai, am deschis seiful folosind cheia și codul cunoscut.

Am găsit exact ce așteptam: actele casei, documentele contului nostru comun și surpriză – extrase bancare ale unui cont offshore necunoscut.

Cu mâinile tremurând, am fotografiat fiecare document. Apoi am luat doar actele casei și extrasele contului comun – lucruri ce-mi aparțineau de drept.

Când m-am întors acasă, o parte din mobilă dispăruse deja. Daniela vorbea cu ultimii vecini, iar expresia sa triumfătoare îmi arăta că aveam destule mărturii.

„Unde ai fost?” m-a întrebat când m-a văzut.

I-am arătat documentele și fotografiile din birou. Ochii i s-au mărit când a văzut extrasele contului secret.

„Știi ce înseamnă asta, nu? A ascuns active în timpul divorțului. E ilegal.”

Am încuviințat. „Știu exact ce înseamnă.”

Telefonul a sunat. Era Mihai.

„Unde e mașina mea?” a strigat el.

„Parcată în fața biroului tău,” am răspuns calmă. „Dar nu e întrebarea corectă. Ar trebui să te intereseze ce am găsit în seiful tău.”

Liniștea de la celălalt capăt al firului a fost răspunsul suficient.

„Ai uitat cheile în noptieră, Mihai. Cea aruncată pe peluza din fața casei. Casa pentru care avem amândoi numele pe acte – actele care erau în seiful tău.”

„Andreea, ascultă…” vocea lui acum părea panicată.

„Nu, tu ascultă. Ai două opțiuni acum. Ori ne vedem în instanță, unde voi prezenta dovezile că ai ascuns active și ai încercat să distrugi proprietatea comună, ori…”

„Ori ce?” a întrebat precaut.

„Ori ne întâlnim mâine, cu avocații, și renegociem termenii divorțului civilizat.”

A urmat o tăcere lungă.

„Bine,” a spus el în cele din urmă. „Mâine la prânz.”

Am închis și am privit ce rămăsese din mobila mea. Pierderea era dureroasă, dar simțeam că am câștigat ceva mai valoros: puterea mea.

„Uneori karma lucrează neașteptat,” a spus Daniela punând mâna pe umăr.

Am zâmbit uitându-mă la cheile din palmă. „Da, și uneori karma are nevoie doar de un mic ajutor.”

Dacă v-a plăcut povestea, împărtășiți-o cu prietenii! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.