Marina era conștientă că nu putea să aibă încredere deplină în soțul ei, Javier. Înțelegând această realitate, a realizat că trebuie să se bazeze pe propriile forțe pentru a trece prin viață. Așa s-a derulat de la început căsnicia lor.

Javier era considerat un bărbat remarcabil, cu un aspect demn de o reproducție în tablou. Avea un farmec irezistibil și animă nespus de ușor orice adunare.

Nu era un bărbat care să exagereze cu alcool, nu fuma, nici nu era pasionat de fotbal, pescuit sau vânătoare. Un adevărat gentleman al timpurilor moderne.

Dar, cu toate aceste calități, Marina era sigură că Javier nu-și limita afecțiunea doar la ea. Un bărbat ca el era o raritate, iar femeile interesate de o aventură își făceau apariția cu ușurință.

Singurul aspect care o liniștea pe Marina era dragostea pură a lui Javier pentru băiatul lor, Alejandro. Javier îl adora pe micul Alejandro și îi dedica timpul său liber în totalitate, încercând să-i fie un tată exemplar.

Amintiri din trecut care au influențat prezentul

Copilăria Marinei a fost marcată de porecla „Roșcata”, din pricina părului său roșcat și a pistruilor care îi îmbrăcau fața ca o pânză de pictor.

Glasul mamei sale, o femeie impresionant de frumoasă, îi răsuna adesea în minte: — Marina, draga mea, ești precum rățușca cea urâtă. Învață să accepți această asprime a adevărului.

Dacă nici mama ta nu te ajută să intelegi asta, cine altcineva va face? Poate că niciun bărbat nu te va lua de soție, așa că vei trebui să înveți să te descurci singură.

Studiază, caută-ți o carieră de succes. Dacă un bărbat bun îți va apărea în cale, să nu fii pretențioasă. Fii o soție iubitoare și loială.

Aceste cuvinte își făcuseră loc adânc în sufletul Marinei.

După ce a terminat liceul cu rezultate excelente, Marina a mers la universitate. Aici l-a întâlnit pe Javier și curând acesta i-a devenit soț. Nu știa ce îndrăgise el la ea.

Mai târziu, Javier i-a spus că fusese fascinată de inocența și simplitatea ei, căci ea nu purta machiaj și prefera o garderobă modestă fără să facă un spectacol din feminitatea sa.

Odată ce și-a dat seama că fascinația lui pentru ea era autentică, și-a luat inima în dinți și l-a cerut ea de soț, temându-se să nu piardă o asemenea oportunitate rară.

Javier fusese surprins de cererea ei, dar Marina l-a asigurat: — Voi fi o parteneră iubitoare, devotată și de încredere. Dragostea va veni în timp.

Javier a avut rețineri inițiale, dar în cele din urmă a acceptat. Un rol cheie în această decizie a avut-o și mama sa, Elena Morales.

Prima întâlnire cu viitoarea soacră

Când Javier a prezentat-o mamei sale pe Marina, Elena a fost inițial sceptică. Fiul ei era un bărbat de succes și ar fi putut avea la picioare orice femeie. Iar în fața ei stătea o tânără plină de pistrui care nu părea a avea nimic special.

Întâlnirea lor nu a fost un succes răsunător, dar Marina nu s-a dat bătută. La scurt timp după aceea, s-a dus la Elena să pună lucrurile la punct, dorind să salveze relația pe care o avea cu Javier.

De data aceasta, Elena a fost impresionată de hotărârea Marinei și i-a promis că va fi întotdeauna alături de Javier, indiferent de circumstanțe.

Această promisiune valora mai mult decât orice detaliu neînsemnat pentru Elena, care fusese lăsată singură de soțul ei și nu îi ușurase deloc viața de mamă singură.

O căsnicie lipsită de pasiune

La un an de la căsătorie, Marina și Javier au devenit părinții micului Alejandro, care îi semăna leit tatălui său. Acest lucru o încânta în mod deosebit pe bunica lui.

Javier îl adora și își îndruma fiul cu multă afecțiune.

Între timp, dragostea dintre Marina și Javier nu a ajuns să înflorească. Relația lor era mai mult una bazată pe obiceiuri decât pe pasiune. Monica își îndeplinea responsabilitățile cu grijă, iar Javier oferea la rândul său respect și dăruire.

Viețile lor păreau să fie conduse de rutină. După cinci ani, Javier a întâlnit-o pe Isabel, o femeie de o frumusețe răpitoare, și s-a îndrăgostit nebunește de ea.

Ascunși de ochii lumii, au avut o relație care a durat șase luni, până când Isabel i-a cerut să aleagă: să divorțeze sau să pună capăt acestei povești.

Javier a fost prins între iubirea pentru Isabel și sentimentul de responsabilitate față de Alejandro. Lui Marina nu i-a acordat niciun gând. Într-o zi, și-a făcut bagajele și a plecat.

Marina, deși rănită, a rezistat cu stoicism, și-a amintit încurajările mamei sale și a continuat să trăiască pentru copii.

Deși între timp Javier a întâlnit-o rar pe Marina, iar periuța lui de dinți a rămas un simbol al trecutului lor comun în baia familiei.

Un nou început

Pe măsură ce anii treceau, Marina își regăsea încet-încet forța interioară. Într-o vacanță, a avut o aventură care i-a adus-o în viața pe Elena, a doua ei fiică.

Într-o seară atât de diferită de celelalte, cineva bate la ușa casei. Era Javier.

Acesta a cerut să revină în viața de familie care altădată îi fusese cămin.

Cândva, Marina i-a spus unei prietene că secretul numelui fiicei ei era Elena Javier, o îmbinare a trecutului cu speranța pentru viitor.

Istoria familiei Marinei este un exemplu de neclintit al unei femei care a înfruntat necunoscutul și a supraviețuit, rămânând fidelă sieși și rădăcinilor sale.

Fiecare dintre noi poartă povești și emoții în suflet. Vă invit să împărtășiți gândurile și impresiile voastre în comentarii. Cum ați proceda într-o asemenea situație?