Visul Annei de a avea o nuntă perfectă a fost aproape distrus de un comentariu crud despre sarcina ei. Dar ceea ce s-a întâmplat după aceea a lăsat-o fără cuvinte.

În fața acestei umilințe, un eveniment neașteptat a transformat cel mai vulnerabil moment al ei într-o victorie la care nimeni nu s-ar fi așteptat.

Stăteam în fața oglinzii, cu inima bătând puternic, în timp ce îmi mângâiam ușor burtica în creștere. Acesta era un moment la care visasem atât de mult. După tot prin ce trecuserăm Mark și cu mine, eram în sfârșit însărcinată.

Acum, puteam să încep planificarea nunții. Nu mă puteam opri din zâmbit în timp ce mă admiram în rochia albă. Era simplă, dar elegantă, cu detalii delicate din dantelă care mă făceau să mă simt ca o prințesă. Totul părea perfect.

— Chiar se întâmplă, am șoptit pentru mine, cu vocea tremurând de emoție.

Mă imaginam pășind spre altar, cu Mark așteptându-mă, privindu-mă cu iubire, la fel cum o făcuse mereu. Așteptasem să am un copil înainte de a mă căsători. Acum, totul se potrivea perfect.

Dar tocmai când mă bucuram de acest moment, o voce ascuțită mi-a întrerupt gândurile:

— Ești sigură că asta e decizia corectă?

Umilința neașteptată

M-am întors surprinsă și am văzut o femeie la câțiva pași distanță, cu brațele încrucișate și sprâncenele încruntate. Pe ecusonul ei scria „Martha”. Era o persoană de aceeași vârstă ca mine, dar trăsăturile ei ascuțite și privirea pătrunzătoare mă făceau să mă simt vulnerabilă.

— Ce vrei să spui? am întrebat, simțind cum zâmbetul îmi dispare de pe față.

Ea și-a înclinat ușor capul și și-a îngustat ochii.

— O rochie albă? Pentru cineva în situația ta? Cât de neconvențional.

Am simțit cum inima îmi cade în stomac. Ce insinuau aceste cuvinte? Eram atât de fericită, atât de sigură că ziua de azi va fi perfectă. Dar acum, îndoielile începeau să se strecoare în mintea mea.

— Nu înțeleg, am murmurat confuză.

Martha a râs batjocoritor.

— Draga mea, albul este pentru miresele „pure”. Știi tu, cele care nu sunt… — s-a oprit, iar privirea ei a coborât spre burta mea — …în situația ta.

O cruzime inutilă

Nu îmi venea să cred ce auzeam.

— Poftim?! — Vocea mi-a tremurat, în timp ce mâna mea s-a dus instinctiv să îmi acopere burta.

— Ai auzit foarte bine, a spus ea, cu un ton rece. Eu sunt responsabilă aici. De obicei, nu ne ocupăm de mirese însărcinate. Și sincer, niciuna dintre aceste rochii nu ți se va potrivi în starea ta.

Am rămas nemișcată, uluită. Mintea îmi gonea, încercând să proceseze răutatea ei. Ziua aceasta trebuia să fie una fericită. O zi pe care o așteptasem atât de mult. Iar acum, această femeie îmi distrugea bucuria.

Ochii mi-au început să ardă de lacrimi. Fața mi s-a înroșit de rușine și furie, dar nu știam ce să spun. Tot ce îmi doream era să plec de acolo.

— Îmi pare rău… — am reușit să șoptesc, aproape fără voce.

Dar înainte să mai spun ceva, Martha m-a întrerupt cu un ton condescendent.

— Nu te mai chinui să încerci și alte rochii, draga mea. Nu avem nimic care să se potrivească…condiției tale.

Karma vine repede

Asta a fost tot. Nu îmi mai puteam reține lacrimile. Mâinile îmi tremurau în timp ce mi-am smuls rochia, fără să-mi pese de dantela delicată sau de nasturii care se încăpățânau să rămână închiși. Tot ce voiam era să ies de acolo.

Am alergat spre ușă, vederea fiind încețoșată de lacrimi, iar inima îmi bătea nebunește de indignare și durere.

Chiar când eram pe punctul de a pleca, un bărbat înalt a apărut din spatele unei cortine. Avea o prezență impunătoare, imposibil de ignorat.

— Ce naiba se întâmplă aici?

Vocea lui profundă și autoritară a umplut încăperea, în timp ce privirea lui traversea buticul. Mai întâi, s-a uitat la mine. Apoi, ochii lui s-au fixat pe Martha.

Expresia Marthei s-a schimbat imediat. Ținuta ei rigidă s-a încordat și toată încrederea i-a dispărut dintr-o dată.

— Oh, domnule Taylor… Nu mi-am dat seama că sunteți aici, a spus ea, cu un zâmbet forțat.

Adevărul iese la iveală

Domnul Taylor a încruntat sprâncenele.

— Am auzit țipete. Ce se întâmplă?

Fața Marthei s-a albit. A încercat să explice, dar niciun cuvânt nu i-a ieșit.

Eu încă stăteam acolo, strângând rochia la piept, corpul meu tremurând. Mă simțeam expusă. Dar apoi, ochii domnului Taylor s-au îmblânzit când m-a privit.

— Domnișoară, sunteți bine? — a întrebat el cu blândețe.

Am dat din cap, încercând să-mi găsesc vocea.

— Mi-a spus că nu pot purta alb pentru că sunt însărcinată, iar că niciuna dintre rochii nu mi se va potrivi… și că nici măcar nu ar trebui să încerc.

Expresia domnului Taylor a devenit instantaneu întunecată. S-a întors către Martha, vocea lui fiind plină de furie:

— Ai spus asta? Aici? În MAGAZINUL MEU?!

O consecință binemeritată

Martha a încercat să se apere.

— Eu doar credeam că…

— Ai crezut GREȘIT, a întrerupt-o el. Soția mea era însărcinată când ne-am căsătorit și a purtat cea mai frumoasă rochie albă pe care am văzut-o vreodată. Cum îți permiți să judeci această tânără pentru că își celebrează iubirea și copilul?

Martha a rămas fără cuvinte.

Domnul Taylor s-a întors spre mine cu o expresie mult mai blândă.

— Îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat. Aceasta NU este maniera noastră de a trata clienții. Te rog, lasă-mă să îndrept lucrurile.

În acel moment, am simțit, pentru prima oară, ușurare.

Și în ziua nunții mele, când Mark m-a văzut pășind spre el, mi-a șoptit cu ochii în lacrimi:

— Ești absolut superbă.

Finalul perfect pentru un început și mai frumos. 💕

Vă invităm să vă împărtășiți gândurile și poveștile asemănătoare în secțiunea de comentarii. Povestea voastră poate inspira și alți cititori!