Olesea coborase greoi de pe ultima treaptă a autobuzului ajungând în orașul unde s-a născut Andrei. Lacrimile i se opriseră cu greu de-a lungul întregii călătorii.

Viața ei părea să se fi sfârșit odată cu pierderea lui Andrei, dar în câteva luni, urma să aducă pe lume fiica lor, o bucurie ce-i mai îmblânzea durerea.

Amintirile îi inundau mintea. Se cunoșteau de doi ani de când Olesea părăsise orfelinatul. Studenta, care lucra nopțile la o fabrică pentru a-și întreține traiul, și tânărul inginer atât de hotărât și plin de pasiune.

Andrei a apărut la fabrică în timp ce instala echipamente noi. Fabrica fusese modernizată de noul ei proprietar, iar muncitorii aveau emoții, deoarece aveau așteptări înalte și temeri legate de schimbări. Așa cum zice vorba: o mătură nouă mătura mai bine.

După o lungă noapte de muncă, Andrei rămăsese să supravegheze cum decurg lucrurile. Olesea se simțea jenată de prezența lui, dar nu putea să nu observe felul interesant în care el privea fiecare utilaj. După ce termină treaba, Andrei insistă să o conducă acasă.

Merseseră prin oraș până aproape de prânz, explorând locuri necunoscute și împărtășind povești. Pentru prima oară în ultimele săptămâni, Olesei nu-i mai venea așa de greu să doarmă.

A doua zi, când privi pe geam, văzu o mașină familiară parcată aproape. Andrei dormea înăuntru cu un buchet mare de flori. De atunci, viețile lor au devenit inseparabile.

Când Olesea află că este însărcinată, Andrei o ceru în căsătorie. Promitând să o ducă acasă la mama și fratele lui, ca să o prezinte oficial, i-a spus că nu mai trebuie să-și facă griji pentru acceptare. Olesea îl convinge să vorbească mai întâi cu familia lui, temătoare de cum ar putea fi privită.

Plecarea lui Andrei fusese acum trei luni. Olesea a încercat să rămână optimistă, dar lipsa veștilor devenea tot mai apăsătoare. Când a aflat de moartea prematură a lui Andrei, lumea ei a căzut într-un abis.

Discuția întâmplătoare auzită la contabilitate i-a adus vestea tragică. Lovită de șoc, a reușit să primească direcții către mormântul lui, simțind nevoia să facă o ultimă călătorie pentru a-și lua rămas-bun.

O ploaie măruntă și rece începu să curgă, dar Olesea era hotărâtă să îl găsească pe Andrei, să își ceară iertare și să lase regretele să se scurgă în pământul ud.

Ajunsă la cimitir, caută cu îndârjire mormântul. Flora proaspătă îi indica că găsise locul, iar crucea mare cu fotografia lui Andrei îi confirma prezența lui spirit acolo.

În timp ce ploaia devenea din ce în ce mai puternică, Olesea găsi adăpost în cavoul vechi de piatră alături de mormânt, un loc care părea să păstreze amintirile unei familii întregi.

În acel moment solemn, ceva vibrant o scoase din transă, iar telefonul străin găsit în cavou îi oferă o ocazie neașteptată de a intra în contact cu cineva. Vocea de la celălalt capăt îi ceru să returneze aparatul, atât de prețios pentru informațiile sale.

În curând, un bărbat apăru la cavoul pustiu. Nu era Andrei, însă chipul oarecum similar îi susținuse speranțele pentru o secundă. Era fratele acestuia, Dmitri. Această întâlnire avea să redefinească totul.

Înțeleseseră amândoi că destinul îi adusese împreună dintr-un motiv. Conexiunea dintre Olesea și Dmitri, inspirată de amintirea lui Andrei, începuse să capete contur. Dmitri se simți mișcat de soarta ei și hotărî să-i ofere ajutor.

Nina Nikolaevna, femeia puternică și mama lui Andrei, întâmpină vestea cu puterea și calmul unui lider adevărat. La îndemnul lui Dmitri, organiza atent îngrijirile necesare pentru Olesea.

Timpul a trecut într-un ritm diferit pentru cei rămași în urma lui Andrei. Karina, rodul iubirii trecute, aducea acum împlinire și speranță în familia lor. Tânărul cuplu, format din Olesea și Dmitri, descoperi noi perspective pentru un viitor luminos.

Olesea, cu un viitor promițător în față, acceptase invitația lui Nina de a-și spune povestea. Și-a regăsit echilibrul cu ajutorul drăgălașei Karina, dar și cu suportul puternic al întregii familii.

După doi ani, dragostea lui Dmitri pentru Olesea devenise din ce în ce mai evidentă. Dar, în ciuda dorințelor tainice, amândoi rămâneau în curtea ezitărilor și a remușcărilor silențioase.

Atunci când Nina își încurajă nora să-și urmeze inima, Olesea simți că poate găsi din nou fericirea alături de omul care o prețuia și de cel care promitea să fie alături de ea și de Karina.

Îndemnată de sfatul sincer al Ninei, Olesea trimise un mesaj simplu lui Dmitri: „Sunt de acord.”

Un nou capitol se începea, unul în care iubirea și respectul pentru Andrei trăiau prin zâmbetele copilului lor și prin regăsirea fericirii în inima celor încă vii. Astfel, este important să ne amintim de cei trecuți, dar să ne bucurăm și de frumosul din viețile noastre prezente.

Te invit să-ți împărtășești gândurile și experiențele despre această poveste în secțiunea de comentarii de mai jos. Așteptăm cu nerăbdare să ascultăm părerea ta!