Anton s-a considerat mereu stăpânul destinului său. Încă din anii facultății, reușea să facă lucrurile să meargă în favoarea lui, spre uimirea colegilor.

În vreme ce unii stăteau nopțile să învețe, Anton își vedea de afaceri. Fie că era vorba de revânzarea mașinilor sau de asamblarea calculatoarelor, el știa cum să facă lucrurile să funcționeze.

În această perioadă, a întâlnit-o pe Albina, o studentă eminente la o limbă străină. Ea nu semăna cu fetele tinere și pline de viață care îl înconjurau de obicei, dar ceva la ea i-a captat atenția.

Anton și-a pus tot farmecul în joc pentru a o cuceri pe Albina, iar ea s-a lăsat fermecată de atenția tânărului popular. Curând, cei doi au început o relație, iar Anton a folosit diverse argumente să o convingă că e mai bine să renunțe la planurile de viitor și să se căsătorească.

Deși Albina își dorea să lucreze ca traducătoare și să aibă contacte cu oameni din lumea întreagă, Anton a răspuns evasiv, promițându-i că, odată căsătoriți, va interacționa cu partenerii săi de afaceri.

Convinsă de discursurile lui, Albina a acceptat cererea în căsătorie. Curând, au avut primul copil, Dimka, și apoi pe Lenochka. Statutul de mamă a preluat întreaga sa energie și timp.

Albina ar fi vrut să se întoarcă la muncă, măcar parțial, introducând o bonă în ecuație.

Însă Anton nu a fost de acord, insistând că o mamă trebuie să-și crească singură copiii. Astfel, zi de zi, Albina alerga între nevoile copiilor și treburile casei fără vreun răgaz pentru propria persoană.

Banii nu ar fi trebuit să fie o problemă, dar lucrurile nu au stat tocmai așa. Anton declara că investește tot ce are în afaceri, însă deseori apărea acasă cu noi achiziții scumpe precum un televizor mare sau o mașină recent achiziționată.

În schimb, când Albina a cerut un uscător de păr nou, el i-a spus că cel vechi este în regulă.

Pe măsură ce anii au trecut, iar copiii au crescut și au început să meargă la școală, Albina a început să simtă singurătatea.

Anton era de cele mai multe ori absent, preocupat de telefonul mobil, iar atunci când era acasă, nu se oprea din scuze pentru a nu ieși împreună, deși pentru întâlnirile cu prietenii săi mereu avea timp.

Vestea devastatoare a venit fără avertisment: Anton a decis că ar fi mai bine să se despartă. Considera că familia i-a devenit un balast și își dorea mai multă libertate personală.

Albina a încercat să înțeleagă ce avea să se întâmple cu ea și copiii, dar Anton a fost ferm: va trebui să se descurce singură.

Această schimbare a lăsat-o pe Albina să lupte singură pentru a-și reveni din șoc. A început să caute de lucru, lăsând copiii în grija unei vecine drăguțe care i-a oferit sprijin atunci când avea nevoie. Posibilitățile erau puține, iar experiența lipsă nu o ajuta. Însă a acceptat să lucreze ca femeie de serviciu într-un centru comercial pentru a face rost de bani. Turele de noapte deveniseră ceva obișnuit pentru Albina.

Truda zilnică și îngrijirea copiilor au început să își pună amprenta. Într-o zi, Lenochka, privindu-și mama cu ochii înlăcrimați, a întrebat-o de ce nu își mai fac timp să stea împreună. Inima i s-a frânt Albinei, care a încercat să îi explice că trebuie să muncească pentru a asigura traiul familiei.

Căutând o luminiță la capătul tunelului, Albina a primit vestea morții bunicului său care a copleșit-o. Însă vestea de la notar a surprins-o și mai mult.

Bunicul său își păstrase economiile în acțiuni și o desemnase pe Albina drept moștenitoarea averii lui. Valoarea lăsată de bunic a fost suficientă pentru a-i permite să-și reorganizeze viața.

Cu această oportunitate financiară, Albina a renunțat la slujbă și și-a dedicat mai mult timp copiilor.

A investit banii cu precauție, optând pentru cursuri de perfecționare care o vor îndruma înapoi în profesia ei, dar și pentru a-și deschide o mică afacere, o cafenea intimă în cartierul unde locuia.

Într-o zi, în timp ce acoperea un schimb pentru o ospătăriță, Anton a apărut în cafenea, alături de o tânără blondă. Își încerca norocul cu remarce batjocoritoare, dar a aflat rapid că Albina nu era doar angajată, ci proprietara locului.

Anton și-a lăsat numărul pe un șervețel, dar Albina a zâmbit și l-a aruncat la coșul de gunoi. Își încheiase socotelile cu trecutul și, o nouă etapă mai frumoasă își deschidea porțile pentru ea și copiii ei.

Noua viață îi oferea mulțumirile pe care le căuta și împlinirea că putea să stea mai aproape de copiii săi. Ea a renăscut din propria cenușă, ca o pasăre Phoenix, pregătită să îmbrățișeze un viitor încărcat de speranță și împlinire personală.

Acum, te invităm să îți împărtășești părerile și comentariile despre povestea inspirantă a unei mame curajoase care și-a regăsit echilibrul și bucuria de a trăi.