Pe data de 27 februarie 2018, o zi care părea obișnuită, s-a transformat într-o adevărată lecție de omenie și bunătate.

Pentru tânăra Anca Gaica din Timișoara, începutul zilei a fost unul obișnuit, dar pe măsură ce seara a adus o ninsoare frumoasă, lucrurile s-au schimbat dramatic.

După o zi agitată de muncă la un magazin Vodafone, Anca a plecat de la serviciu pe la 21:30. Gândurile ei erau pierdute în peisajul înzăpezit când, la ieșirea din Kaufland, a dat peste un bărbat mai în vârstă, pe nume Ciprian Gataiantu.

Privindu-l, a observat că este un om necăjit, cu haine ude și pantofi nepotriviți, care păreau să fie mult prea mici pentru el.

Impulsionată de compasiune, Anca l-a întrebat pe Ciprian dacă ar dori o pătură mai groasă. Tocmai primise una nouă de la mătușa sa și își dorea să doneze cea veche. Ciprian, aflat în nevoie, a acceptat cu recunoștință oferta.

Decizia de a-i oferi lui Ciprian o pătură a prins repede aripi. Anca i-a propus să vină cu ea acasă pentru a-i da pătura personal.

Cei doi s-au plimbat prin ninsoare, împărtășind povestiri și încercând să se deconecteze de griji. Chiar dacă distanța nu era una mică, Ciprian, cu cei 73 de ani ai săi, a făcut față cu brio.

În drum spre casă, Anca l-a întrebat pe Ciprian dacă a mâncat ceva în acea zi. Răspunsul lui a fost de neevitat „Nu am avut timp!”. A fost clar pentru Anca că Ciprian nu avea mijloace financiare și că avea nevoie de o masă caldă.

Așa că i-a invitat să cineze împreună, oferindu-i o masă compusă din ceea ce avea la îndemână: mazăre cu pui, ouă, lapte, halva, fructe și o cafea la plic.

Oferirea acestei cafele a fost cu atât mai semnificativă cu cât Anca nu obișnuia să consume cafea, dar simțea că a fost menită pentru Ciprian.

După cină, Anca și-a dat seama că Ciprian nu se poate întoarce în acea seară în casa sa deloc confortabilă. A găsit o soluție simplă: să rămână peste noapte. I-a oferit o baie caldă și un loc unde să se odihnească, făcându-l să se simtă ca acasă.

A doua zi, Anca l-a considerat deja un prieten apropiat și chiar „bunicul” său. În acea noapte, au legat o prietenie profundă. În timpul conversațiilor lor, Anca a descoperit o poveste de viață impresionantă.

Ciprian Gataiantu s-a născut pe 13 martie 1945 și era un om deosebit, poliglot, vorbitor fluent de italiană și engleză, abilități dobândite în cei 23 de ani petrecuți în Chicago, SUA.

Ciprian a revenit în România cu aproximativ 15 ani în urmă, din dorul de casă și de mama sa. Din păcate, condițiile nu erau cele mai bune: trăia cu un ajutor social de doar 130 de lei pe lună, într-o casă moștenită de la părinți, fără încălzire și fără acte care să ateste întreaga perioadă lucrată atât în țară cât și în străinătate.

Deși povestea sa nu era lipsită de greutăți, Anca a promis să îl ajute să rezolve cât mai multe dintre problemele sale. Astfel, Ciprian nu doar că a găsit căldură și adăpost în casa Ancăi, dar și o prietenie sinceră și sprijin pentru viitor.

Povestea Ancăi și a lui Ciprian ne arată că adevărata bogăție vine din lucrurile simple – iubirea, generozitatea și grija pentru cei din jur.

În concluzie, să ne iubim aproapele ca pe noi înșine și să dăruim din toată inima, pentru că Dumnezeu va răsplăti orice faptă bună, de multe ori în moduri la care nici nu ne așteptăm.

Îndemnul principal este de a iubi, de a spera și de a nu-și pierde credința. Nu se știe niciodată când și cum ne va schimba viața o simplă faptă bună. Ce lecție frumoasă despre bunătate și umanitate!

Cum vi se pare această poveste emoționantă? Așteptăm cu drag comentariile și părerile voastre!