Fărâmiță Lambru, cunoscut drept un simbol al muzicii lăutărești, va rămâne veșnic în amintirea noastră datorită talentului său extraordinar.

Acesta a strălucit ca acordeonist și cântăreț, însă viața sa s-a încheiat mult prea devreme, la vârsta de 47 de ani, din cauza unui amestec fatal de pasiuni, vicii și boli.

Viața și decesul lui Fărâmiță reprezintă povestea emoționantă a unui artist care a trăit pentru muzică dar a fost răpus de propriile slăbiciuni.

Moștenirea sa artistică continuă să inspire și să aducă bucurie celor care îi ascultă melodiile, fără să fie umbrită de trecerea timpului sau de dificultățile vieții.

Adevărul din spatele morții lui Fărâmiță Lambru

Viața lui Fărâmiță Lambru ca artist a fost presărată cu succese, dar și cu greutăți. Programul său solicitant alături de nopțile pierdute la evenimente și spectacole, și-au pus amprenta asupra sănătății sale.

De-a lungul timpului, a devenit obișnuit cu consumul de alcool și tutun, care și-au făcut simțită influența negativă asupra sănătății sale.

Munca necontenită l-a dus la epuizare. A fost diagnosticat cu diabet și tuberculoză, două afecțiuni devastatoare, ce și-au unit forțele cu un stil de viață nesănătos pentru a-i fragiliza și mai mult sănătatea.

Pe 12 decembrie 1974, muzica lăutărească a pierdut o stea strălucitoare odată cu moartea lui Lambru. Fiind în floarea vârstei la 47 de ani, artistul a lăsat un gol, dar și o moștenire sonoră de neuitat.

În ultimele sale momente, a lăsat o impresie de neșters în memoria celor care l-au cunoscut. Cum remarca George Stanca, „Acordeonul care a cântat la plecarea Doamnei Maria a luat concediu pe viață, așa cum a făcut-o și Fărâmiță Lambru.”

Cine a fost cu adevărat Fărâmiță Lambru

Născut pe 15 septembrie 1927, în București, Fărâmiță Lambru provenea dintr-o familie de muzicieni. Muzica era parte integrantă a vieții de zi cu zi, iar talentul său înnăscut a fost recunoscut și susținut încă de mic de tatăl său, un violonist de renume. Această pasiune i-a ghidat calea spre succes.

Lambru a făcut primii pași în carieră în 1949, cântând într-o formație militară în București. Acolo, talentul său a devenit rapid evident, iar curând Fărâmiță a devenit un nume de referință în lumea muzicală.

Colaborarea sa cu renumita cântăreață Maria Tănase a fost deosebit de importantă, aducând succes și recunoaștere amândurora.

După moartea tragică a Mariei Tănase, Fărâmiță a continuat pe drumul său artistic, devenind un maestru al acordeonului și un lider respectat în muzica epocii sale.

Renumitul muzicolog Viorel Cosma îl descria ca fiind un om cu o inimă mare, care nu stătea niciodată jos în fața sa, oricât de intens ar fi fost provocat.

Expansiunea în teatru și cinematografie

Pe lângă muzică, Fărâmiță Lambru și-a adus contribuția și în lumea teatrului și filmului. A cântat la Teatrul de Estradă din București, Teatrul regional „Ion Vasilescu” și Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, iar interpretarea sa în rolul lui Zavaidoc din musicalul „Groapa” în 1967 este memorabilă.

Fărâmiță a avut și momente de glorie pe marele ecran în filme precum „Dincolo de barieră”, „Tunelul” sau „Facerea lumii”, demonstrându-și astfel versatilitatea și farmecul său unic.

Datorită prestațiilor sale remarcabile, a câștigat inimile publicului nu doar în România, ci și în turneele din țări europene precum Franța, Germania și Italia. Până și la Moscova, performanțele sale au fost apreciate.

Lucrările și talentul său i-au fost recompensate cu numeroase premii, printre care și Premiul II la Concursul Internațional al Festivalului Tineretului de la Varșovia în 1955. În spatele acestor reușite, se ascundeau totuși lupte personale și alegerile greșite care l-au urmărit de-a lungul vieții.

Familia și moștenirea lui Fărâmiță Lambru

Viața personală a lui Fărâmiță este marcată de legăturile profunde cu artiști de renume, cum ar fi Maria Tănase, care a fost nașa sa de căsătorie. Această conexiune cu una din cele mai mari voci ale muzicii românești a avut un impact deosebit asupra vieții de familie.

Fărâmiță Lambru a avut o fiică, Camelia, care a moștenit pasiunea pentru muzică a tatălui său. Ea a început să studieze vioara în România, înainte de a se muta în Grecia la vârsta de 14 ani, căutând să-și dezvolte cariera muzicală într-un nou mediu cultural.

Camelia a povestit că moartea tatălui său a fost un șoc pentru familie, iar mama sa a căzut într-o depresie adâncă. Mutarea în Grecia, unde trăiau mătușile sale, a fost esențială pentru ca ele să își poată reconstrui viețile după pierdere. În ciuda dificultăților, Camelia a reușit să-și croiască un drum în lumea muzicală, rămânând fidelă moștenirii lăsate de tatăl său.

Cu un trecut bogat și o moștenire artistică impresionantă, Fărâmiță Lambru rămâne un exemplu de pasiune, măiestrie și devotament față de muzică. Invitația rămâne: împărtășiți părerile și amintirile despre acest mare artist, contribuiți cu propriile gânduri și comentarii în secțiunea de mai jos.