Alexandru inspira adânc și se ridică de la masă, simțind cum furia începe să îi clocotească în suflet. Privind-o pe Vera, observă cum ea evită să îl privească în ochi, studiind cu atenție farfuria în fața sa.

„Și tu ești de acord cu asta?” întrebă el, străduindu-se să-și păstreze calmul.

Vera îl privi, ochii ei încărcați de îndoială. „Ce să fac, Alexandru? E mama mea. Unde s-ar putea duce acum?”

„Dar noi avem doar un apartament cu două camere,” protestă el. „Unde va dormi? În sufragerie? Sau vrei să îi oferim dormitorul nostru?”

„O să găsim o soluție,” murmură Vera. „Poate putem transforma sufrageria…”

Alexandru își trecu mâinile prin păr, vizibil exasperat. Se plimba prin bucătărie asemenea unui animăluț închis într-o cușcă. Apartamentul lor era mic și pentru ei doi. Închipuirea de a împărți acest spațiu restrâns cu soacra sa îl sufoca.

„Doar câteva luni, până își găsește altceva,” adăugă Vera cu o voce rugătoare.

„Câteva luni?” repetă Alexandru. „Vera, mama ta și-a vândut casa de vacanță pentru nunta fratelui tău. Crezi că va avea bani să își ia altceva curând? Și mai important, crezi că va dori să plece odată ce se va instala aici?”

Vera își mușcă buza, clar că se gândise la această posibilitate, dar nu avusese curajul să o mărturisească.

În acea seară, Alexandru nu putea dormi, îngrijorat de viitorul incert. Doamna Elena, mama Verei, nu fusese niciodată amabilă cu el.

Tot timpul comenta despre cariera lui, cum ar trebui să câștige mai mult, cum apartamentul lor era prea mic. Și acum urma să fie în casa lor zilnic.

Dimineața următoare, Alexandru i-a telefonat mamei lui.

„Mamă, am nevoie de un sfat,” a început el după câteva convorbiri formale.

După ce îi povesti situația, mama lui rămase tăcută o vreme.

„Alexandru, dragul meu, trecutul nu se mai poate schimba. Este nedrept că soacra ta nu v-a ajutat la nuntă, dar trebuie să te gândești la viitor. Dacă o lăsați pe Elena să se mute la voi, căsnicia voastră va avea de suferit. Știu că ești un băiat bun și vrei să faci ceea ce trebuie, dar uneori trebuie să pui piciorul în prag.”

Cuvintele mamei îi dădură curaj. În acea seară, acasă, o găsi pe Vera măsurând sufrageria, probabil plănuind unde va dormi mama ei.

„Vera, trebuie să discutăm,” spuse el așezându-se pe canapea.

Vera se opri din măsurători și se așeză lângă el, pregătită pentru ceea ce știa că va fi o conversație dificilă.

„Am reflectat asupra situației cu mama ta,” începu Alexandru. „Îmi dau seama că are o situație dificilă, dar nu cred că e bine să se mute la noi.”

„Alexandru, e mama mea. Nu pot s-o las să rămână fără ajutor.”

„Nu sugerez asta. Există alte opțiuni, de exemplu, fratele tău, Mihai. El e la originea vânzării casei de vacanță, nu? De ce nu s-ar muta la el?”

Vera păru surprinsă de propunere, ca și cum nici nu i-ar fi trecut prin minte.

„Mihai locuiește într-un apartament cu două camere, la fel ca noi,” răspunse ea.

„Exact. Și el e singur, având mai mult spațiu. În plus, ar fi corect, nu crezi? Ea și-a sacrificat casa pentru nunta lui, nu pentru a noastră.”

Vera rămase în tăcere, gândindu-se la cuvintele lui Alexandru.

„Și cum știi, lucrăm ambii de acasă două zile pe săptămână. Cum vom putea lucra eficient cu mama ta aici?”

Argumentele lui Alexandru erau logice, iar Vera știa asta. Dar era prinsă între loialitatea față de mama ei și nevoia de a-și proteja căsnicia.

După ore de discuții, ajunseră la un compromis. Mama Verei putea să stea temporar, o lună, timp în care Mihai trebuia să facă rost de o soluție pentru a o primi pe doamna Elena sau a o ajuta să-și găsească un alt loc.

A doua zi, Vera îi împărtăși vestea mamei sale. Doamna Elena nu o primi bine.

„Cum adică doar o lună? Ce fel de fiică ai ajuns să fii? După tot ce am făcut pentru tine?”

„Mamă, apartamentul nostru e prea mic pentru trei persoane. Și știi că eu și Alexandru lucrăm de acasă.”

„Ah, deci ideea e de la Alexandru, așa-i? Mereu am știut că nu mă place. Acum îți spune ce să faci cu propria mamă!”

Vera simți cum obrajii i se încing de furie. „Nu, mamă. E decizia noastră comună. Și nu uita că ai ales să îți vinzi casa pentru nunta lui Mihai, nu pentru noi.”

„Deci acum mă faci vinovată că am vrut să îmi ajut fiul? Ce mamă rea sunt!”

Discuția continuă în același ton acuzator, până când Vera, epuizată emoțional, închise telefonul.

Alexandru o găsi plângând mai târziu în dormitor.

„Ce s-a întâmplat?” întrebă el, deși bănui răspunsul.

„Mama… e furioasă. Spune că sunt o fiică nerecunoscătoare și că tu mă manipulezi împotriva ei.”

Alexandru se așeză lângă ea și o îmbrățișă strâns. „Îmi pare rău, Vera. Știu cât de greu îți este.”

Vera se refugie în îmbrățișarea lui. „Mă întreb de ce fratele meu e mereu prioritatea. De ce eu trebuie să fiu mereu cea înțelegătoare?”

„Pentru că ești puternică,” răspunse Alexandru simplu. „Mihai a fost mereu răsfățatul, cel care primește totul fără să se străduiască. Tu ai învățat să îți gestionezi singură viața.”

Zilele următoare erau pline de tensiune. Doamna Elena îi trimitea mesaje critica Verei, iar Mihai suna pentru a-i reproșa sorei că nu își ajută mama.

„De ce nu o iei tu la tine?” întrebă Vera direct.

„Știi că nu am spațiu,” răspunse Mihai.

„Nici noi nu avem. Avem exact același spațiu ca și tine.”

„Da, dar voi sunteți doi. Vă puteți descurca.”

Vera închise telefonul, frustrată de atitudinea fratelui.

În weekend, Alexandru veni cu o propunere neașteptată.

„Ce-ar fi să mergem să vedem cum stă Mihai cu apartamentul lui? Evaluăm care spațiu ar fi mai potrivit pentru mama ta?”

Vera fu surprinsă, dar acceptă ideea.

Apartamentul lui Mihai era similar ca dimensiune, dar organizat diferit. Avea un dormitor și o sufragerie spațioasă.

„Vezi?” zise Alexandru. „Ai putea pune un pat în sufrageria asta fără probleme.”

Mihai arunca o privire nervoasă. „Da, dar am nevoie de spațiu. Eu lucrez de acasă.”

„Și noi la fel,” spuse Alexandru calm. „Două zile pe săptămână și amândoi suntem aici. Tu ești singur.”

Discuția continua, tensionată, dar civilizată. În final, pus la colț de argumente și de insistența Verei, Mihai cedă.

„Bine, va sta la mine. Dar doar temporar.”

Cu problema aparent rezolvată, Alexandru și Vera se simțiră ușurați. Dar pacea nu dură mult.

A doua zi dimineață, doamna Elena apăru la ușa lor cu două bagaje mari.

„Mamă, ce faci aici? Credeam că vei sta la Mihai.”

„Mihai m-a sunat aseară. Spune că nu poate să mă primească, că are probleme cu instalația. Așa că m-am gândit să vin aici.”

Alexandru și Vera făcură schimb de priviri semnificative. Era evident că Mihai inventase o scuză.

„Mamă, nu putem…” începu Vera, dar se opri când văzu expresia mamei sale, un amestec de disperare și manipulare.

Alexandru interveni. „Doamna Elena, puteți rămâne aici câteva zile, până Mihai rezolvă problema. Dar trebuie să înțelegeți că spațiul nostru e limitat.”

Doamna Elena dădu din cap, arătându-se recunoscătoare, dar ochii ei trădau o notă de triumf.

Următoarele zile au fost tensionate. Doamna Elena își împrăștia lucrurile prin tot apartamentul, critica felul în care Vera gătea, se plângea de zgomotul făcut de Alexandru când lucra, și tot timpul aducea vorba de cât de minunat era Mihai și nunta sa fastuoasă.

Alexandru se retrăgea tot mai mult, ocupându-se de lucru în dormitor, evitând astfel certuri cu soacra sa. Vera se simțea prinsă între dorința de a-și mulțumi mama și de a menține armonia cu Alexandru.

După o săptămână, Alexandru ajunse la capătul răbdării. Într-o seară, când doamna Elena începu iar să compare apartamentul lor cu cel al lui Mihai, Alexandru contactă pe Mihai prin telefon, activând funcția speaker.

„Salut, Mihai. Sper că ai rezolvat problema cu instalația,” spuse direct.

„Ce problemă cu instalația?” se auzi vocea uimită a fratelui.

Alexandru zâmbi aspru către doamna Elena, care păli. „Problema care te-a împiedicat să o primești pe mama ta.”

O pauză lungă urmă. „Ah, da, aceea… Încă lucrez la ea.”

„Perfect. Prietenul meu instalator mi-a spus că poate veni mâine să te ajute. Gratuit.”

Mihai începu să bâjbâie scuze, dar Alexandru îl întrerupse. „Mihai, mama ta și-a vândut casa pentru nunta ta. Ar trebui să o susții până își găsește un alt loc.”

Cu telefonul pe speaker, fiecare auzi oftatul lung al lui Mihai.

„Bine. Spune-i că o aștept. Voi face cumva.”

După ce închise apelul, Alexandru se întoarse către doamna Elena.

„Problema e rezolvată. Puteți pleca la Mihai de mâine.”

Doamna Elena îl privi rece. „Nu-mi place cum mi te adresezi, Alexandre. Și nu-mi place cum o manipulezi pe Vera împotriva mea și fratelui său.”

„Mamă!” interveni Vera, șocată. „Alexandru nu face așa ceva. Doar încercăm să găsim o soluție care să ne fie tuturor convenabilă.”

„O soluție care să vi se potrivească vouă, nu mie,” replică doamna Elena. „Eu sunt doar o bătrână care v-ar incomoda.”

„Nu e așa,” replică Alexandru, încercând să rămână calm. „Doar că v-ați sacrificat casa pentru Mihai, nu pentru noi. Din acest motiv trebuie să vă ofere el ajutor acum.”

Discuția rămase tensionată până târziu, dar în final, doamna Elena acceptă să se mute la Mihai a doua zi.

Dimineața, Alexandru o ajută cu bagajele. Când rămăseseră singuri pentru un moment, doamna Elena i se adresa direct.

„Știi, Alexandru, nu am vândut casa doar pentru nunta lui Mihai.”

Alexandru se opri, confuz. „Ce vrei să spui?”

„Am probleme grave de sănătate. Nu am vrut să spun copiilor încă, dar am nevoie de bani pentru tratament.”

Gardianul informației. Alexandru rămase tăcut, nesigur dacă era adevărat sau doar o încercare de manipulare.

„Dacă aveți probleme de sănătate, ar trebui să le spuneți copiilor dumneavoastră.”

„O voi face, la timpul potrivit. Acum, te rog să păstrezi treaba asta secret.”

Cu ultimul său act de manipulare evidentă, doamna Elena plecă, lăsându-l pe Alexandru cu emoții amestecate și contradictorii.

În săptămânile ce urmară, Alexandru și Vera investigară povestea spusă de doamna Elena. La recomandarea Verei, doamna Elena consultă un medic, care nu identifică nicio problemă majoră de sănătate.

Fusese, așa cum bănuise Alexandru, o tentativă de a obține simpatie și de a justifica vânzarea casei pentru nunta lui Mihai.

Viața reveni la normal pentru cei doi, dar experiența le schimba relația cu familia Verei. Deveniră mai prudenți și mai atenți la manipulările soacrei și deciseră să protejeze spațiul personal și relația lor.

Câteva luni mai târziu, primind invitația la nunta lui Mihai, Alexandru și Vera plănuiră o vacanță în acea perioadă. Uneori, cea mai bună cale de a răspunde manipulării este de a te îndepărta complet de ea.

În timp ce doamna Elena se plângea la rude că fiica sa și ginerele lipsesc de la nunta fratelui, Alexandru și Vera se relaxau pe o plajă îndepărtată, recunoscători pentru lecția despre stabilirea limitelor și ferirea relației lor de influențele nocive.

Vă invităm cu drag să împărtășiți părerile și comentariile voastre despre această poveste. Comunicarea și susținerea sunt cele mai importante aspecte ale unei relații de familie!