Nunta de vis a Annei era aproape distrusă de un comentariu crud despre sarcina ei.

Dar ceea ce s-a întâmplat apoi a lăsat-o fără cuvinte.

Uneori, în fața unor cuvinte dureroase, viața ne oferă momente neprevăzute care ne ajută să depășim momentele dificile și să găsim bucuria acolo unde nu ne așteptam.

Într-un astfel de moment emoționant, stăteam în fața oglinzii, atingându-mi cu blândețe burtica. Acest moment, în care așteptam atât de mult să fiu însărcinată, devenise realitate. Alături de Mark, trecusem prin multe și, în final, toate eforturile noastre erau răsplătite.

Era timpul să începem planificarea nunții noastre. Zâmbetele și entuziasmul erau prezente în fiecare moment în care probeam rochia albă perfectă. Croiala simplă și elegantele detalii de dantelă mă făceau să mă simt ca o prințesă.

— În sfârșit, e momentul nostru de fericire — mi-am spus, cu o emoție abia ținută în frâu.

Mă vedeam deja pășind spre altar, cu Mark care mă privește cu dragoste, așa cum făcuse mereu. Ne dorisem de mult un copil înainte de a ne căsători, și acum, totul era exact cum trebuie să fie.

O întâlnire neașteptată

Pe când mă adânceam în bucuria mea, o voce a spart vraja fericirii:

— Chiar e asta alegerea corectă?

Am tresărit, întorcându-mă, doar ca să o văd pe Martha, o femeie de aceeași vârstă cu mine, dar cu o privire aspră. Pe ecusonul ei scrie numele Martha. Rigiditatea posturii și privirea iscoditoare nu lăsau loc îndoielii despre ce urma să spună.

— Ce dorești să spui? — am întrebat, ușor tulburată văzând cum bucuria se ștergea din glasul meu.

Privind cu dispreț burta mea, Martha m-a privit neîncrezător.

— O rochie albă? Având în vedere condiția ta? Ceva total neadecvat.

M-am simțit brusc vulnerabilă, ca și cum fericirea pe care o trăiam se risipise subitele îndepărtări ale unei străine. Progresând din născoceala visurilor, umbra incertitudinii începea să îmi invadeze gândurile.

Un comentariu tăios

— Nu înțeleg… De ce să spună astfel de lucruri? — am murmurată.

Martha a râs într-un mod disprețuitor și a continuat cu un alt comentariu usturător.

— Albul e pentru miresele pure, dragă. Cele care nu sunt în situația ta.

Nu îmi puteam reține stupoarea.

— Ce vrei să spui? — am întrebat, în timp ce mâna mea își croia instinctiv drum spre burta mea.

— Exact ce ai auzit. Eu sunt responsabilă aici și de obicei nu vindem rochii mireaselor însărcinate. Sinceră să fiu, nu cred că ai găsi vreo rochie care să ți se potrivească.

Mintea mea era incapabilă să proceseze injuriile care veneau spre mine atât de repede. Vocea lui Martha devenise agasantă, dar frumusețea momentului nu era ușor de doborât. Aceasta trebuia să fie o zi plină de fericire pentru mine.

Răspunsul neașteptat al sorții

În timp ce încercam să mă retrag, lacrimile începeau să curgă pe obraji, dar chiar înainte de a ieși, am fost oprită de un bărbat impunător.

— Ce se întâmplă aici? — a întrebat el cu o voce autoritară, încărcată de un nivel evident de nemulțumire.

Confuză și obosită, nu eram sigură cine era. Martha a încremenit brusc, iar toată aroganța a dispărut din atitudinea ei.

— Nu știam că sunteți aici, domnule Taylor, — a explicat ea cu o încercare slabă de a masca frica din glasul ei.

Era clar că domnul Taylor era proprietarul.

Adevărul iese la iveală

Domnul Taylor, încruntându-se, privi fiecare dintre fețele care i se prezentau.

— Ce se întâmplă exact? Am auzit țipetele în tot magazinul.

Culoarea dispărea rapid din fața Marthei și încercarea sa de a explica era din ce în ce mai fără speranță.

În continuare, mă simțeam vulnerabilă, dar sub privirea domnului Taylor, nu mai eram singură.

— Totul e în regulă? — m-a întrebat el cu blândețe.

În ciuda emoțiilor intense, încercând să îmi alin glasul, i-am explicat ce s-a întâmplat.

— Mi s-a spus că nu pot purta o rochie albă deoarece sunt însărcinată, — am spus încet. — Așa m-au tratat, spunând că nici măcar nu are rost să continui.

Furioasă, dar calmă, domnul Taylor s-a adresat cu promptitudine Marthei.

Un final bine meritat

Fără ezitare, el a înlăturat orice apărare pe care încerca să o livreze.

– Aici, în magazinul meu, cu astfel de atitudine? Nu este acceptabil. Soția mea a purtat alb și când era însărcinată. Cum poți spune așa ceva?

Pentru o clipă, toată figura Marthei părea să dispară într-o priveliște diminutivă de scuze.

Cu ajutorul domnului Taylor, am reușit să găsesc adevărata rochie de vis – simplă, dar uimitor de elegantă, care îmi contura perfect formele.

Iar în ziua marelui nostru moment, Mark mă privea aducând la rândul lui un zâmbet plin de lacrimi de bucurie și fericire.

Ești absolut superbă, — mi-a șoptit el, completând acel moment magic.

Ceea ce părea odată o experiență amară s-a transformat în amintirea perfectă a căsătoriei noastre viitoare.

Finalul unei astfel de povești nu putea fi decât începutul unui noi drumul plin de iubire.

Simțiți nevoia să împărtășiți propriile experiențe sau gânduri? Vă încurajăm să lăsați un comentariu! Suntem nerăbdători să vă citim povestirile și reflecțiile personale.