Părinții cu o stare financiară bună s-au prefăcut săraci, căutând să descopere adevăratele intenții ale viitorului ginere al fiicei lor, în speranța de a-l descuraja să rămână alături de „fata fără zestre”.
— Nină, dar de ce ne aventurăm în această misiune?
Nina Grigorievna se aşeză lângă soţul ei și tresări adânc.
— Kolia, chiar nu sunt sigură ce ne motivează. Este ceva care nu-mi dă pace, nu am încredere în el şi nu simt sinceritate. Katia își poartă inima pe tava iubirii și nu bănuieşte nimic greşit.
— Înțeleg. Și mie mi se pare suspect. Dar poate doar nu vrem să renunțăm la Katia noastră dragă.
Nina dădu din cap ferm.
— Kolia, dacă totul se arată bine, ne vom gândi la o scuză – poate că va fi o glumă bună.
— Suntem gata, Nina?
— Gata! Dar nu mă simt la largul meu în aceste vestimentații simple. Să sperăm că nimeni nu ne va recunoaște.
— Asigură-te de asta, draga mea, nimeni nu te va observa. În plus, în cercurile noastre rareori cei „de pe treptele de jos” sunt remarcați.
Mikola oftă profund. Soția sa își dedicase ani din viață ajutând pe cei care o duceau greu, îi ghida să își refacă actele, să își găsească un loc de muncă. Deși unii nu reușeau, alții au supraviețuit și și-au reclădit viețile. Totuși, nu fusese mereu așa pentru ei.
Cu ani în urmă, după ce toate speranțele de a avea un copil dispăruseră, Nina renunțase la tot ce știa și încercase să se găsească într-o lume haotică, așa cum o numea ea. Familia lor era în pragul destrămării. Pierzând sensul, îl ignora pe Mikola și se adâncea în anturaje nefaste.
A pribegit mai apoi la concluzia că viața ei trebuia să ia o întorsătură. Niciodată nu s-ar mai fi atins de alcool.
În acel mediu, întâlnise oameni lipsiți de speranță, pentru care alcoolul nu mai era suficient. Substanțele interzise luaseră locul băuturii.
Petrecând timpul acolo, o tânără viitoare mamă se alipise de Nina cerând ajutorul:
— Te rog, salvează-mă, pe mine și copilul meu nenăscut.
Cu travaliul început în stradă, și-a deschis sufletul către Nina. Fusese orfană, îndrăgostindu-se fără a cunoaște adevărata față a partenerului său. Locuința sa dispăruse din cauza acestuia.
Tragicul a avut loc atunci când a murit la naștere, lăsând în urmă o fetiță, Katia, care urma să îmbogățească familia Ninei și a lui Mikola.
Plecând spre noi începuturi într-un alt oraș, nimeni nu a bănuit vreodată că Katia nu era fiica lor naturală.
De atunci, Nina și-a promis că nu va mai ignora suferințele celorlalți, iar Mikola a îngropat amintirile trecutului, concentrându-se asupra viitorului. Au trăit vieți împlinite și au reușit să le ofere Katiai tot ce avea nevoie.
Acum, însă, fata lor de 24 de ani era pe cale să se căsătorească cu un tânăr mai puțin cunoscut familiei.
Era o certitudine că întotdeauna știau tot ce se petrecea în viața Katiai. Nina o suna des, iar Mikola rămânea mereu atent la ce se întâmpla cu ea. Dar secretul care învăluia relația Katiai ridica suspiciuni asupra intențiilor lui Nikita.
Nikita părea un băiat cumsecade la suprafață, având o grijă bună față de fiica lor. Totuși, instinctele părinților le șopteau altceva. Dacă Katia ascundea ceva, trebuia să fie motivat într-un fel.
În trecut, când Katia intrase în relații, Nina și Mikola interveniseră mereu înainte ca lucrurile să escaladeze.
Părinții lui Nikita locuiau în suburbia orașului, și astfel, Nina și Mikola au optat pentru o călătorie cu trenul, cum ar fi făcut-o niște oameni nevoiași. Eroarea era evidentă: odată știut că nu sunt o familie bogată, poate că cei ai lui Nikita ar manifesta o altă atitudine față de Katia. Astfel, fiica lor ar vedea adevărul.
În tren, Mikola zâmbi amintindu-și:
— Uităm uneori că viața e o aventură. Iată-ne parcă într-un reality show.
Nina zâmbi la rândul ei:
— Din când în când, să ne aventurăm printre oameni e un bine. Trebuie să evadăm din birouri și acte.
Mikola deveni serios.
— Oare nu greșim, Nina? Fata noastră e adultă, iar noi ijjam să o supunem autorității noastre.
— Cât de adultă? Ea va fi mereu puiul nostru!
— Înțeleg. Dar nu-i oferim posibilitatea să aleagă pentru sine.
Nina se întoarse spre partenerul său:
— Tu ce vorbești acolo? Căutăm binele ei, nu e un capriciu!
Se îndepărtă îmbufnată privind pe fereastră, iar Mikola clătină din cap îndreptând și el privirea în afară. Peste puțin timp aveau să fie la destinație, așa că se impunea să gândească abordarea în dialogul cu părinții lui Nikita.
Pierdut în gânduri, Mikola adormi. Când deschise ochii, văzu lângă Nina o fetiță mică. Zâmbea cu ochi mari către soția sa, care era cufundată în propriile gânduri și nu observase prezența ei.
Mikola o atinse cu delicatețe. Nina tresări și doar atunci își dădu seama de micuța ei parteneră de drum. Fetița părea venită dintr-o poveste tristă a străzii sau dintr-un loc care nu oferea adăpost mai bun. Blonzița cu ochi mari albaștri purta haine murdare cu o eșarfă colorată, asemenea stilului țigănesc. Nina îi surâse cu empatie.
— Bună, cine ești?
— Bună! — răspunse fetița plină de voie bună. — Eu sunt Sara. Vă pot ghici viitorul!
— Ghici viitorul? — întrebă Nina surprinsă alunecând cu privirea spre Mikola.
El ridică doar din umeri neînțelegând entuziasmul copilului.
— Bine, Sara, ghicește-mi. Dar hai să inversăm rolurile: întâi îți ghicesc eu ție, — propuse Nina.
Fetița o privi curioasă:
— Știi să faci asta?
— Sigur că da, — confirmă Nina cu încredere. — Te îndoiești?
Sara părea confuză, dar după ce privi în jur, consimți liniștită:
— Bine, dar rapid, să nu mă vadă cineva cunoscut, că mă ceartă.
Nina își începu povestea cu pasiune:
— Ai visuri mărețe: o păpușă mare cu ochi albaștri, exact ca ai tăi.
Fetița scânci de surpriză:
— De unde știi?
Nina scoase o ciocolată din buzunar:
— O vrei? E tot ce am la îndemână. Hai, ia loc aici și savureaz-o.
O trase aproape lăsând-o să se așeze între ea și Mikola, care urmărea scena cu fascinație.
Așa a început povestea ce avea să le schimbe pentru totdeauna căile vieții.
La final, vrem să aflăm părerea ta! Ne bucurăm să auzim ce crezi despre această poveste și cum ai reacționa într-o situație similară. Lasă un comentariu mai jos și hai să discutăm!