Într-un colț liniștit al orașului se afla o cafenea drăguță numită „Colțul.” Aceasta era un loc preferat de localnici datorită atmosferei sale primitoare și calde. De trei ani, Alina, o tânără cu vise mari, lucra acolo ca chelneriță.

Alina, pierdută în gânduri, ștergea mesele cu grijă, preocupată de cum va putea plăti chiria luna aceasta. De când mama ei a plecat dintre cei vii, viața a devenit mai complicată. Speranțele pentru o diplomă universitară păreau din ce în ce mai departe.

— Alina, hai, începe ziua! îi spuse Zina, bucătăreasa cu un suflet mare.

Zina avea grijă de Alina ca de propria ei fată, oferindu-i prânzuri și uneori produse de patiserie, chiar dacă era strictă.

Lucrurile erau destul de previzibile. Alina servea clienții cu un zâmbet amabil, dar spre sfârșitul zilei, oboseala o copleșea.

Într-o seară, un bărbat bine îmbrăcat, cu un aer înstărit, păși în cafenea și se așeză lângă fereastră. Accesoriile lui spuneau clar că era un om de succes. Alina îl servise politicos, dar privirea lui intensă o făcea să se simtă ușor neliniștită.

Când a venit momentul să plătească, a lăsat un bacșiș generos sub bon. Alina a încercat să returneze banii, dar a recepționat un răspuns simplu:

— Păstrează-i, îi meriți.

Zilele au continuat cu aceeași rutină: bărbatul venea zilnic, cerea o cafea și lăsa întotdeauna bacșișuri imense.

— Ai grijă, i-a spus Zina. Oamenii bogați nu fac nimic fără un motiv.

Dar bărbatul nu dădea semne de intenții ascunse. Într-o seară, a lăsat o sumă echivalentă cu salariul ei lunar. Curioasă, Alina l-a confruntat în parcare.

— De ce faceți asta? a întrebat ea, cu banii în mână.

Bărbatul a zis că se numește Pavel Andreevici și a sugerat să se întâlnească la o altă cafenea pentru explicații.

Alina a fost curioasă toată noaptea. I-a spus prietenei ei despre plan, iar aceasta a fost îngrijorată.

Cu inima bătând tare, a ajuns la „Melodia” a doua zi.

Pavel i-a spus adevărul surprinzător: era tatăl ei, pe care ea îl credea plecat pentru totdeauna.

Alina era uluită și l-a întrebat de ce a plecat.

Pavel și-a mărturisit greșelile tinereții sale și a explicat că a încercat să le ajute financiar de la distanță înainte de a pierde legătura cu ele.

Durerea și emoțiile au copleșit-o pe Alina. Ce putea spune unei astfel de mărturisiri?

Pavel a întrebat dacă mai există vreo șansă de a răscumpăra trecutul. Alina a plecat confuză, neștiind ce să răspundă.

După zile de reflecție, l-a sunat pe Pavel să se întâlnească din nou, oferindu-i o șansă, dar fără promisiunea iertării.

Astfel, au început să discute, încetul cu încetul, încercând să recupereze ce mai putea fi recuperat.

Te invităm să îți împărtășești gândurile și povestea ta în comentarii. Cum ai reacționa tu în locul Alinei?