De curând simt tot mai des că fiica mea și soțul ei mă privesc ca pe o femeie în vârstă. Nu mă plâng, doar că mi se pare ciudat.
Doar acum câteva zile, am sărbătorit 46 de ani și m-am gândit să marchez momentul alături de prieteni într-un restaurant elegant din oraș. A fost o zi minunată, iar seara am organizat o cină acasă împreună cu familia.
Când fiica mea și ginerele au ajuns, ginerele mi-a oferit un buchet frumos de trandafiri, iar fiica mea mi-a dat un plic.
Am intuit că era ceva special acolo, dar nu eram pregătită pentru ceea ce avea să urmeze.
Am desfăcut plicul și am dat de o surpriză neașteptată – un sejur de 10 zile la un sanatoriu în Zakarpattia, complet cu masaje, izvoare termale și o dietă sănătoasă. Am rămas mută de uimire.
Ginerele m-a întrebat cu o ușoară îngrijorare dacă îmi place cadoul. În timp ce încercam să-mi adun gândurile, am simțit cum se creează o discrepanță între ceea ce ei considerau o atenție remarcabilă și cum mă simțeam de fapt.
Mai mult, fiica mea a insistat: „Mamă, este un cadou minunat. Vei vedea că te vei simți excelent, sunt munți, aer curat și decoruri extraordinare. E o relaxare completă.”
Dar nu am putut să îmi ascund sarcasmul: „Distracție, spui? Dansuri pentru pensionari? Nu îmi place ideea de a sta lângă persoane mult mai în vârstă decât mine.”
Fiica a încercat să-mi argumenteze: „Mamă, știi bine că ai nevoie de o pauză, de odihnă adevărată, e o experiență unică.” Dar nu m-a făcut să mă simt mai bine.
Am simțit cum amărăciunea creștea. „De ce nu ați propus ceva mai activ? O destinație plină de viață, cum ar fi Egiptul sau Italia, ceva care să-mi placă cu adevărat?”
Ginerele a intervenit cu bunăvoință: „Am vrut să te ajutăm să te relaxezi, mamă. Cumva credeam că ar fi o alegere bună pentru tine.”
Lacrimile mi-au umplut ochii, energia părea că îmi dispare, iar ei au plecat fără nicio explicație, lăsându-mă pe mine singură cu gândurile mele, strângând în mâini plicul cu cadoul care mai mult m-a rănit decât să mă bucure.
Ce amărăciune! Ce poate să mă facă să simt atât de neînțeleasă?! Cum poate fi atât de mare discrepanța între percepția fiicei mele și cum mă percep eu însămi?
În acea seară, m-am gândit mult la diferențele de percepție dintre generații.
Tinerii poate nu înțeleg întotdeauna că vitalitatea și dorința de aventură nu dispar cu vârsta. Este important să le transmitem dorințele și nevoile noastre, să comunicăm deschis și sincer.
Aș vrea să aud părerea voastră.
Vi s-a întâmplat vreodată ca cineva drag să vă perceapă altfel decât vă vedeți voi înșivă? Cum ați gestionat situația? Lăsați un comentariu mai jos și împărtășiți experiențele voastre!