Alexei mergea cu grijă pe drumul acoperit de zăpadă, parbrizul său fiind acoperit de o pojghiță de gheață. Era o noapte de decembrie nemiloasă, iar pe marginea drumului, clar prinse în faruri, se vedea o siluetă aplecată, un bărbat în vârstă cu un sac mare pe umeri. Curios și îngrijorat, Alexei a frânat, alunecând puțin pe gheață.
— Ce cauți aici pe frigul ăsta? – s-a întrebat Alexei, în timp ce cobora geamul pentru a vorbi cu bătrânul.
— Hei, moșule, ești bine? – l-a întrebat el, răsunându-i glasul în liniștea albă a nopții.
Bătrânul s-a uitat la el, fața-i roșie de frig, căciula fiind decorată cu brumă.
— Duc cartofi nepoților, – a spus el cu glas tremurat, sacul căzându-i puțin pe umăr.
Alexei s-a apropiat, oferindu-i ajutorul său.
— Urcă în cabină, – a îndemnat el, ridicând sacul cu ușurință. – Nu te las aici în ger.
Bătrânul, pe nume Nicolae, a acceptat în cele din urmă, urcând cu greu în camion, în timp ce Alexei a pornit din nou motorul pentru a încălzi interiorul.
— Unde mergem? – a întrebat Alexei, punând camionul în mișcare.
— În satul Mihailovca, acolo sunt nepoții mei. Nu mai aveau cartofi deloc și am promis că le voi aduce, – a explicat bătrânul.
Drumul părea nesfârșit, sub roțile camionului zăpada scârțâind ușor. Nicolae moțăia, căldura din interior aducându-i un pic de confort. Iar Alexei, cu mâna ferm pe volan, își spunea că măcar a putut să-l ajute în această noapte geroasă.
Când au ajuns la capătul drumului, la o căsuță modestă, Nicolae a privit cu recunoștință către Alexei.
— Mulțumesc, fiule, – a spus Nicolae, coborând cu greutate și salutându-și nepoții care l-au întâmpinat cu brațele larg deschise.
Alexei, privind scena emoționantă, a simțit o căldură neobișnuită, știind că a făcut un gest mic, dar cu impact.
— Bunicule! – au strigat copiii cu bucurie, alergând spre el.
Această întâlnire l-a făcut pe Alexei să reflecteze asupra bunătății și generozității unui gest care poate face diferența.
Ce părere aveți despre poveste? Așteptăm să ne împărtășiți gândurile și comentariile voastre!
