— Ridică-te, trebuie să uzi grădina, altfel se usucă totul!

Lenei i se făcu milă de socrul ei și, cu o stropitoare în mână, începu să adape plantele însetate. La întoarcere, observă un munte de vase nespălate, ce așteptau să fie curățate în timp ce bărbații dormeau liniștiți. Soacra era plecată la piață să vândă legume.

În acea dimineață, Lena se opri câteva clipe să reflecteze asupra vieții ei. După ce termină cu vasele, își permise un moment de respiro. Oare acesta era cursul vieții sale?

Poate doar erau multe de făcut, dar lucrurile se vor așeza și în timp va câștiga simpatia soacrei, arătându-i cât de mult își prețuiește bărbatul.

Hotărâtă să-i demonstreze acest lucru, coboară în pivniță, aducând ingrediente și se apucă să pregătească prânzul. Speră ca soacra să vadă în ea o gospodină destoinică.

Aromele îmbietoare i-au atras pe bărbați care, fără să piardă vremea, au devorat rapid borșul plin de carne și legume. Lena spera să le ofere satisfacție și să primească o laudă de la Tamara Petrovna la întoarcerea sa.

Speranțele i-au fost însă spulberate. La reîntoarcerea în casă, soacra, simțind mirosul prânzului, începu să mârâie. Când văzu ce se aflase în oală, furia ei se dublă. Lena nu mai auzise niciodată atâtea vorbe grele la adresa ei.

Tamara Petrovna îi ordonă să economisească proviziile, să nu le risipească. Lena căută sprijin în soț și socru, dar aceștia, cu privirile aplecate, păreau la fel de vinovați ca ea.

Seara, Pasha îi explică Lenei că în familia lor, bunurile cele mai bune sunt destinate vânzării.

Lena nu înțelegea această mentalitate. Nu era nici ea de la oraș, dar acasă, cu mama, nu își refuzau niciodată mâncarea bună.

Nu putea accepta felul de viață al acestei familii.

Toată noaptea reflectă asupra vorbelor mamei sale, care fusese împotriva acestei căsătorii.

Mama nu îi agrea pe viitorii cuscri, dar Lena alesese să nu asculte, fiindcă îl iubea enorm pe Pavel, un bărbat înalt și brunet. Împreună încercaseră să intre la facultate, dar Pasha nu obținuse suficiente puncte.

Dragostea lor înflorise în căminul studențesc, iar Lena rămase însărcinată.

Pavel nu primise vestea cu entuziasm, dar îi promisese că va avea grijă de ea. Planul era să lase copilul la bunici pentru a-și continua studiile.

De patru luni Lena îndura sub acoperișul acestei căsuțe. Soacra nu îi permitea să gătească:

— Nu e nevoie să risipești proviziile!

Fierbeau cereale în apă, iar legumele erau vândute la piață. Lena muncea în casă și în grădină.

În ultima vreme, Pavel începuse să o certe:

— Ai slăbit atât de tare, că nu mai ai de ce să te ții!

— Cum să arăt bine dacă mă obosesc toată ziua și nici nu mănânc?! — îi rămânea Lena.

Dar copilul din pântece suferea de foame împreună cu ea.

Într-o zi, Lena pofti pește. Alergă la magazin, cumpără și găti o plăcintă delicioasă. Bărbații o devorară cu poftă.

Dar nu avea rost să explice soacrei că își cumpărase mâncarea cu propriii bani. Aceasta o trimise să curețe cotețul porcilor.

Ghemuită în grajd, Lena plângea amar.

La un moment dat, auzi pașii socrului.

Bătrânul încuie ușa și îi dădu un șervet în care era ceva învelit.

— Mulțumesc pentru plăcintă, draga mea. Dar aici nu vei putea trăi, ea te va distruge. Pleacă, cât nu e prea târziu.

Lena desfăcu șervetul, găsind plăcinta pe care o gătise.

În lacrimi, mânca, în ciuda mirosului greu din grajd.

Noaptea își aminti vorbele socrului.

Oare Pasha nu o va apăra?

Oare chiar era la fel ca ai lui?

A doua zi, se gândi să spele perdelele ca să-și testeze soțul.

Seara, îi ceru ajutorul să le pună la loc.

Dar el, strângând din dinți, îi răspunse:

— Dacă le-ai dat jos, le și pui la loc! Nu am timp pentru asta.

Cuvintele lui o loveau direct în suflet.

Deodată, auzi pe cineva bătând la ușă.

Era poștașul.

— Aveți un colet! — spuse încântată Katia, întinzându-i o cutie grea.

Lena desfăcu și scoase haine pentru viitorul bebeluș.

Fără cuvinte, își admiră darurile:

— Mamă dragă, câte nopți ai petrecut croșetând toate acestea?

Tamara Petrovna intră în acel moment, aruncând o privire disprețuitoare la ferestrele proaspăt spălate:

— Te odihnești? Dar dovleceii și castraveții din grădină nu sunt încă adunați. Cu ce mă duc mâine la piață?

Prinse pachetul și răsturnă totul pe podea.

— Ia te uită ce lucruri au trimis rudele tale! Poate vând și astea mâine la piață! — zise, strângând câteva covorașe croșetate și ducându-le în camera ei.

Cuvintele soacrei au fost ultima picătură pentru Lena. Ieși în grabă și o ajunse pe Katia, poștașul.

— Unde te duci? Vino la mine, îi spuse Katia.

Curând, cele două stăteau la masă, la un ceai și covrigi.

— Nu te mai întoarce la scorpie. Te va distruge, îi zise Katia. Îți dau bani pentru bilet, fugi la mama ta, înainte să fie prea târziu.

După o noapte la Katia, Lena se întoarse să își ia lucrurile ziua următoare.

— Te-ai decis să pleci la mama cu burta la gură? zise ironic soacra, văzând-o împachetându-și hainele.

Soțul ei, tăcut, o urmărea fără niciun cuvânt. Nici măcar nu încercă s-o oprească.

La termen, Lena născu un copil sănătos. Mai târziu, reuși să-și continue studiile la fără frecvență, se recăsători și își găsi un loc de muncă stabil.

Pasha, în schimb, nu intră niciodată la facultate, rămânând să lucreze în piață în locul mamei.

Fosta soacră se sfârși cu câțiva ani în urmă. După plecarea Lenei, Tamara Petrovna căzu cam cu burta pe niște țepuși din coteț.

Refuza tratamentul medical din zgarcenie. Așa își găsise sfârșitul meritat, pedepsită de Dumnezeu pentru felul în care-i tratase pe ceilalți.

Ce parere aveți despre povestea Lenei? Așteptăm comentariile voastre!