Viorel și-a dorit-o pe Consuela încă din prima zi în care a văzut-o. Faptul că era șefa lui nu a contat; era atras iremediabil de farmecul ei.

Din fericire, acest sentiment era reciproc, dar Consuela aparținea acelei categorii de persoane care nu amestecă niciodată chestiunile de serviciu cu cele sentimentale.

La început, când Viorel a fost angajat la firma de comerț în care Consuela era șefa de departament, nu cunoștea acest principiu al ei. Era fascinat de carisma și frumusețea ei.

Ei bine, între timp, Viorel aflase de la colegi că nu exista un bărbat în viața Consuelei și astfel a prins curaj să o cucerească. Cu timpul, privirile dintre ei deveniseră tot mai insistente, iar Viorel se simțea mai încrezător observând lipsa verighetei de pe degetul ei.

După câteva luni, Viorel a făcut o primă mișcare curajoasă. Într-o zi, în pauza de masă, i-a propus Consuelei să iasă împreună la o cafea. Surprinsă, Consuela i-a refuzat invitația, subliniind că nu amestecă serviciul cu viața privată.

Refuzul nu l-a descurajat pe Viorel, care a continuat să declare prin diferite mijloace afecțiunea sa către Consuela. Atacurile sale tot mai persistente erau întâmpinate cu refuzuri politicoase, iar atmosfera devenea tot mai tensionată.

În cele din urmă, Viorel a decis să facă un gest mai îndrăzneț, comandând un buchet uriaș de trandafiri pentru Consuela. Gestul său a produs o explozie de glume și ironii în rândul colegilor, amplificând tensiunile dintre cei doi.

Chiar dacă Consuela încerca să-și acopere sentimentele, Viorel era convins că ea îi împărtășea afecțiunea.

Într-o discuție tensionată pornită de această întâmplare, Consuela a decis să-l concedieze pe Viorel. Acest moment a fost un punct de cotitură pentru amândoi. Viorel, dezamăgit, și-a luat o săptămână de relaxare pentru a se reface emoțional, încercând, fără succes, să o uite pe Consuela.

Surpriza a venit câteva zile mai târziu, când Consuela s-a prezentat la ușa lui Viorel cu două sticle de vin, simbolizând o împăcare. Atunci Viorel a realizat că și ea îl iubește.

Noaptea acelei revederi a fost una de neuitat și a marcat începutul unei frumoase povești de dragoste care a culminat cu o căsătorie fericită și un copil minunat.

Doi ani mai târziu, sunt un cuplu fericit, iar Viorel își găsise chiar un nou loc de muncă prin intermediul soției sale la o firmă concurentă.

Reflecția lui despre interdicția relațiilor la muncă subliniază ironia propriei sale povești: mulți dintre prietenii săi și-au întâlnit jumătatea la locul de muncă fără să fie concediați.

Acesta este un testament al modului în care dragostea și determinarea pot depăși obstacolele care apar în calea fericirii.

Această poveste este o ficțiune bazată pe experiențe reale. Viorel și Consuela, prin curaj și iubire, ne dau tuturor speranță că iubirea adevărată găsește întotdeauna o cale.

Ce părere ai despre această poveste? Așteptăm cu drag comentariile și opiniile tale!