„Îmi pare rău că intervin,” a spus Maria într-o franceză impecabilă, „dar ar trebui să știți că clauza de care discutați nu este doar ilegală în România, ci ar putea avea efecte grave pentru ambele părți.”

Bărbații au rămas uimiți, cu ochii larg deschiși, cu furculițele și cuțitele suspendate în aer. Dintre francezi, cel mai în vârstă, cu tâmple argintii și privire pătrunzătoare, și-a revenit primul.

„Domnișoară,” a întrebat el încet, tot în franceză, „cum de cunoști limba noastră atât de bine? Și ce te face să crezi că înțelegi despre ce discutăm?”

Maria a pus tava cu băuturi pe masă, fiind conștientă că toate privirile erau asupra ei. Cu inima bătând puternic, și-a păstrat totuși calmul în voce.

„Am studiat dreptul internațional la Sorbona timp de cinci ani, domnule. Am lucrat la firma Duchamp et Fils din Paris înainte de a mă întoarce în România.

Clauze ca cea de care vorbiți au fost declarate ilegale de Curtea Europeană în cazul Lefèvre contra Société Générale din 2020.”

O liniște apăsătoare a cuprins încăperea. Cei doi localnici se priveau nedumeriți, în timp ce francezii se uitau unii la alții cu semnificații nespuse.

„Poate că ar trebui să discutăm în privat,” a sugerat bărbatul cu părul argintiu, ridicându-se ușor.

„André,” a intervenit un alt francez, mai tânăr și cu ochelari subțiri, „nu putem discuta afaceri confidențiale cu o… chelneriță.”

Maria a zâmbit, fără să se lase intimidată.

„Înțeleg perfect noțiunea de confidențialitate, domnule. Am semnat suficient de multe acorduri de confidențialitate în cariera mea.

Dacă sunteți interesați, am o carte de vizită cu mine. Chiar dacă lucrez aici, ofer consultanță juridică câtorva companii locale.”

A scos din buzunar un card elegant, pe care era scris „Maria Constantin, Consultant Juridic, Drept Comercial Internațional”, împreună cu numărul de telefon și adresa de email.

André a luat cartea de vizită și a cercetat-o cu atenție înainte de a izbucni într-un râs scurt și sincer.

„Mademoiselle Constantin, cred că soarta are un sens al umorului special. Tocmai discutam despre lipsa unui consultant local care să înțeleagă implicațiile juridice din ambele părți.”

Totul părea o scenă incredibilă. Domnul Popescu, localnicul cu mustața îngrijită, părea derutat.

„Ce se petrece aici? Ce ți-a spus?”

André s-a adresat lui Popescu în română, pe care o vorbea sorprinzător de bine, cu un ușor accent.

„Se pare că am găsit pe cineva care ne poate ajuta să evităm o potențială catastrofă juridică, domnule Popescu. Chelnerița este, de fapt, un expert în drept comercial internațional, cu experiență în Franța.”

Domnul Popescu a privit-o pe Maria ca și cum ar fi văzut-o pentru prima dată.

„Imposibil,” a rostit încet. „De ce ar lucra o avocată instruită la Paris ca chelneriță?”

Maria a zâmbit, simțindu-se ușor stânjenită.

„Viața nu urmează întotdeauna traiectoriile pe care le planificăm, domnule Popescu. M-am întors pentru a avea grijă de mama mea bolnavă.

Firmele de avocatură de aici nu erau interesate de o tânără fără legături locale, indiferent de diplome. Acest loc aparține unchiului meu – el m-a ajutat oferindu-mi un serviciu când aveam nevoie.”

André s-a ridicat complet și i-a oferit un loc la masă.

„Vă rog, alăturați-vă nouă, domnișoară Constantin. Cred că avem multe de discutat.”

„Nu pot să-mi părăsesc tura,” a replicat Maria, dar ochii îi sclipeau. „Se termină la ora 22:00. Dacă doriți să discutăm după aceea, vă stau la dispoziție.”

„Perfect,” a spus André, dându-i cartea sa de vizită. „André Dupont, Director Executiv, Groupe Lazare. Vă așteptăm în lobby-ul hotelului Intercontinental la 22:30.”

Maria a înclinat capul cu respect și s-a întors la muncă, simțind că viața i se schimbă în fiecare moment. În bucătărie, Cristina o privi cu ochi mari.

„Ce s-a întâmplat acolo? Ai vorbit în franceză cu ei?”

Maria a zâmbit, uitându-se la cartea de vizită în mână.

„Cred că tocmai mi-am găsit calea înapoi spre cariera la care visam.”

La ora 22:30, Maria, purtând un costum elegant pe care îl păstra pentru urgențe, intra în lobby-ul hotelului Intercontinental. André Dupont și avocatul francez cu ochelari o așteptau la intrare.

„Mademoiselle Constantin, permiteți-mi să vi-l prezint pe Jean-Michel Bertrand, consilierul nostru juridic principal.”

Jean-Michel i-a strâns mâna, privindu-o cu respect.

„Impresionant cum ați identificat problema noastră. Ați avut dreptate în legătură cu clauza Delaunay – ar fi fost dezastruos dacă am fi continuat fără să știm.”

„Uneori este nevoie de un punct de vedere extern,” a spus Maria simplu.

André a condus-o spre un salon privat, unde restul echipei își așteptau. Pe masă erau întinse documente, laptopuri și cești de cafea proaspăt făcute.

„Avem o propunere pentru dumneavoastră,” a spus André direct. „Avem nevoie de un consultant juridic pentru operațiunile noastre din România. Cineva care înțelege ambele culturi, ambele sisteme juridice. Și care are curajul să spună adevărul, indiferent de circumstanțe.”

Maria a zâmbit, amintindu-și de decizia ei de a vorbi la momentul potrivit.

„Există mai multe la risc decât un mic tips,” a răspuns Maria. „Există peste două sute de locuri de muncă care depind de succesul acestei tranzacții.”

André era de acord, văzând adevărata problemă prin ochii ei.

„Exact de aceea avem nevoie de dumneavoastră în echipa noastră. Oferta este una comparabilă cu ce ați fi primit la Paris, alături de beneficii.”

Maria s-a simțit copleșită. După doi ani în care a servit mese, a îngrijit-o pe mama ei nopțile și și-a căutat un loc de muncă ziua, viața îi oferea în sfârșit o oportunitate.

„Când pot să încep?” a întrebat ea direct.

Andre a zâmbit surprins.

„Ce spuneți de acum? Avem o acordare de rescris până dimineață.”

Maria a deschis servieta, scoțând un stilou elegant – un cadou de la profesorul ei favorit de la Sorbona.

„Să începem,” a spus ea, văzând cum viața ei se așeza în sfârșit pe drumul dorit.

Șase luni mai târziu, Maria Constantin privea pe fereastra biroului său nou din turnul de sticlă al Groupe Lazare din București.

Un tablou pe perete o arăta pe ea, în uniformă de chelneriță, alături de echipa restaurantului – un memento că uneori, soarta își face apariția în cele mai neașteptate locuri, iar curajul unei conversații la o masă poate schimba totul.

Dacă ți-a plăcut povestea, distribuie-ți gândurile și comentariile mai jos. Ne-ar plăcea să aflăm opinia ta!