Când părinții lui Jason au bătut la ușa mea, pretinzând că locuința pe care el o lăsase în urmă era a lor, m-am regăsit într-o situație pe care nu mi-aș fi imaginat-o niciodată.
Deși încă îndurerată și hotărâtă, am decis că pot discuta despre cererea lor, dar doar dacă răspundeau la singura întrebare care îl bântuise pe Jason până în ultimele sale clipe.
Există momente în viață care îți schimbă total existența, iar pentru Jason și pentru mine, acel moment a fost atunci când aveam 17 ani.
Îmi amintesc și acum clar ziua când a apărut la ușa mea, cu ochii înlăcrimați și vânătaia unei inimii frânte, cu doar un rucsac pe umeri.
Părinții lui îl alungaseră fără o explicație clară. Mama l-a văzut și a simțit imediat durerea și deznădejdea din el. Din acel moment, Jason a devenit parte din familia noastră.
Ne-am sprijinit reciproc de-a lungul anilor de liceu și prin stresul facultății.
Cariera mea a fost în domeniul resurselor umane, din pasiunea mea pentru a înțelege oamenii. Între timp, Jason era as în IT, mereu capabil să deslușească aspecte care pentru alții păreau misterioase.
Am fost o echipă extraordinară. Cu toate acestea, acum patru ani, viața ne-a lovit cu o veste grea și nemiloasă.
Jason a fost diagnosticat cu cancer osos. Se simțea de parcă universul decisese că trăiserăm prea multe clipe frumoase și venise timpul să ni le smulgă.
Chiar și așa, nu ne-am pierdut speranța. Am preluat mai multe sarcini la serviciu și am început să achit ipoteca casei pe care Jason o cumpărase, luptând din greu să ne menținem echilibrul.
Jason mai spera că poate, doar poate, părinții săi își vor schimba comportamentul. Însă, asta nu s-a întâmplat.
Doar cu o lună în urmă l-am îngropat pe Jason. Încă sufocată de durerea pierderii, familia lui a apărut la ușă. Aceiași oameni care l-au abandonat vin acum să revendice o parte din viața lui.
M-am trezit întâmpinându-i cu vigilență. Nu mă așteptam la această vizită neplăcută.
Privirea falsă de compasiune a mamei lui Jason, Susan, mi-a înghețat inima.
– Alice, draga mea – începu ea cu glas neadevărat –, ne pare rău pentru Jason. Îți este tare greu să locuiești aici singură, nu-i așa?
Am dat din cap, fără a spune nimic. Ce puteam să exprim? Nu a fost acolo când Jason a avut nevoie de ea.
Fără întârziere, tatăl lui, Charles, a intervenit cu o voce serioasă – Acum, despre casă. Jason era țărilor noastre, iar această casă este a noastră prin moștenire.
Aceste cuvinte le-am primit ca pe un pumn în stomac. – Ce? Casa asta a fost cumpărată de Jason, iar eu am plătit ratele. Este pe numele meu.
Atunci avocatul lor, care a stat mut în colț, a luat cuvântul.
– Din punct de vedere legal – și-a început el explicația fără nicio emoție –, fiind familie, părinții au dreptul să revendice proprietatea în lipsa unui testament, datorită legilor ce favorizează familia directă.
– Credeți că puteți cere ceea ce nu vă aparține? În viață nu v-a păsat de el, iar acum vreți să revendicați ce nu este al vostru?
Fața lui Susan se schimonosi, masca ei de calm crăpând. – Alice, suntem familia lui. Jason ar fi preferat să avem noi căminul.
Nervii mei erau pe cale să explodeze, dar mi-am menținut controlul.
– Jason și-a pus casa pe numele meu cu un an în urmă, când a realizat ce se poate întâmpla. Nu aveți niciun merit asupra ei. Dacă doriți această casă, atunci plătiți-mi prețul achiziției plus ipoteca acoperită de mine.
Charles a venit mai aproape, tonul său periculos. – Știi bine că nu ne putem permite. Jason ar fi vrut să avem casa. Transferă titlul și vom achita noi ratele. Aceasta este oferta mea. Vom duce totul în instanță dacă refuzi.
Mi-am păstrat privirea fixă, refuzând să cedez. – Fă cum crezi, Charles. Totuși, înainte de a merge în fața judecătorului, ar trebui să știți ceva.
Am deschis un sertar bine cunoscut și am scos un plic uzat. Era ultima scrisoare de la Jason.
Privirea lui Susan strălucea cu un amestec de emoții. – Ce spune scrisoarea? – întrebă cu uimită curiozitate.
I-am întins plicul, observând emoția din gesturile lor, când au desfăcut scrisoarea.
Sursa lor de optimism s-a evaporat rapid. Jason i-a iertat pentru durerea pricinită și le-a lăsat doar asta, iertarea sa.
S-au prăbușit moral în fața acestor cuvinte, în timp ce speranțele lor se transformau în furie.
– Jason își exprima regretele că nu fusese potrivit așteptărilor voastre. Dar vă iertă…
Tăcerea era apăsătoare. Într-o clipă, Susan purta o față de dezamăgire.
– Nu ne așteptam la asta – izbucni ea.
Am zâmbit trist. Veniți aici să cereți ceea ce nu vă aparține, sperând să compensați ani pierduți. Aceasta este iertarea lui Jason. E mai mult decât meritați.
Charles strânse din pumni, supărat. – Te crezi foarte dreaptă, nu-i așa? Stând în casa lui, crezi că ai fost singura care l-a sprijinit?
Respir adânc, calmându-mi emoțiile.
– Nu, Charles, știu doar că am fost prezentă când tu nu ai fost. L-am susținut când îi era frică, asigurându-mă de casa asta când l-ați dat afară. Dacă vreți casa, oferiți un adevăr pe care nu l-ați dat niciodată lui Jason.
Toți mă priveau acum, furia lor copleșită de importanța cuvintelor mele.
– De ce ați întrerupt legătura cu fiul vostru? De ce ați ignorat încercările lui de a se împăca? Acest răspuns este cheia cererii voastre.
Dacă nu îl puteți oferi, atunci nu aveți niciun drept asupra a ceea ce a lăsat în urmă.
Tăcerea stăpânea încăperea. Avocatul lor părea că își dorea să fie departe de acolo.
Susan, evazivă, spuse șoptit – El nu voia ceea ce voiam noi…
Cu aceste recunoașteri goale, începutul înțelegerii reale le traversa fețele. Aceasta nu era o justificare pentru daunele provocate.
Zâmbesc trist și afirm – Nu e destul. Niciodată nu va fi destul.
Avocatul se simțea fără speranță și interveni. – Să plecăm, domnilor Miller. Nu mai este nimic de făcut.
Mă priveau cu inima înfrântă, un sentiment de pierdere învăluindu-le.
Urmarindu-i cum pleacă din casă, un amestec de emoții m-a cuprins. Ușurare și melancolie s-au combinat, lăsându-mă apăsată.
Deși Jason s-a dus, am apărut ca protecție pentru moștenirea lui față de cei ce nu o meritau. Am închis ușa, fiind sigură de tot ce am luptat să păstrez. Casa era acum a mea și a amintirilor vieții alături de Jason.
